Etica si practica ecologica

In ultima vreme, atunci cand nu sunt matelot, sunt student in Delft, Olanda. Este o initiativa extrem de ambitioasa, studiul part-time atunci cand ai o familie nefiind exact cea mai usoara sarcina.

Astazi a fost ziua prezentarii referatelor de etica pe problema schimbarii climatului din cauza emisiilor de CO2. Unul dintre grupuri, alcatuit majoritar din elvetieni, a prezentat utilitatea certificatelor verzi ca masura de reducere efectului de sera.

Pentru cei care nu sunt initiati in acest subiect, certificatele verzi inseamna recompensarea producerii de energie prin metode regenerabile (hidroenergie, energie eoliana, energie solara, etc). Un megawatt ora produs “ecologic” este recompensat cu un certificat verde. Aceste certificate pot fi ulterior valorificate exclusiv pe piata europeana.

Din experienta (trista) de acasa stiam ca certificatele verzi au mare cautare printre baietii destepti din energie. Atat de mare incat firme private, cu largul suport al autoritatilor locale si cu complicitatea tacerii absolut nejustificata a pagubitilor (a argesenilor), au trecut la amenajarea hidroenergetica a cursurilor superioare ale raurilor din Masivul Fagaras. Anul trecut se vorbea de extinderea acestui tip de proiecte in toata tara.

Amenajarea hidroenergetica inseamna mai pe romaneste captarea integrala a cursului de apa si sistarea infiltratiilor in ecosistem. In aceste conditii intreg versantul sudic al Fagarasului va suferi de seceta. Nu numai flora si fauna locala vor fi grav afectate, ci si turismul local. Lumea nu va fi interesata vada versanti afectati de eroziune sau conducte mari care transforma cascadele in amintire.

De asemenea, eficienta economica este aproape zero din cauza debitului mic al raurilor si a variatiilor mari ale acestuia in timpul anului. De ce totusi se merge inainte? Pentru ca investitia initiala poate fi amortizata rapid. Costurile mari de mediu insa vor fi suportate de toti, in special de localnici, pe termen lung.

Am ridicat aceasta problema ca o eroare etica in implementarea certificatelor verzi. Nu am dat locul concret; am spus doar ca acest lucru se intampla “at home”. Din pacate cineva m-a intrebat de unde sunt. Cand am spus Romania, unul dintre cei trei profesori din comisie a inceput sa rada, iar ceilalti doi sa ma priveasca cu compatimire. Am lasat capul in jos, ceea ce a oprit rasul primului. Oricat as fi vrut, nu am putut sa imi apar tara. Coruptia de acasa sfideaza orice lege sau norma de bun simt. Situatia de fata iti da impresia ca, asa cum spunea regizorul Mircea Daneliul in filmul care descrie foarte bine situatia Raului Capra, “tara asta trebuie distrusa”.

Sunt multe de invatat din Romania, insa numai exemple negative: “ASA NU!”. Stiu ca nu pot schimba mare lucru de unul singur. Pana ne adunam mai multi ce ar trebui sa fac? Mai bine sa tac ca sa nu ma simt umilit si sa nu discreditez si mai tare o tara deja discreditata?

Nihil sine atrocitas

Am primit textul de mai jos in data de 17 ianuarie 2012 de la prietenul meu BD. I-am spus sa mai lucreze un pic la el, motivul pricipal fiind ca nu eram de acord cu vandalizarea centrului vechi.

Ulterior am descoperit fabulosul articol al lui Vlad Ursulean dedicat manifestului ultrasilor. Tot ce credeam ca stiu despre suporteri incepea sa se topeasca. Daca au fost sau nu oameni platiti sa comita acte violente nu vom sti niciodata. Insa ultrasii exista cu adevarat, iar manifestul lor este manifestul unei generatii din care (inca) fac parte. Mai mult, simt ca ma reprezinta.

Brusc, randurile scrise de BD capatau sens. Violenta, atunci cand este spontana si nu manipulata, poate fi unica solutie pentru o corectie eficienta si rapida.

Mai jos textul lui BD.

NIHIL SINE ATROCITAS

Titlul acesta extrem de aproximativ (si poate si gresit din punct de vedere al gramaticii limbii latine) s-a nascut spontan in capul meu de reprezentant al “mahalalei inculte si inepte“, transferat fortat in randul membrilor galeriei de fotbal. Nu are importanta cine sunt de fapt. In societate conteaza doar ce stampila care ti se pune!

Port pecetea aceasta temporara pentru faptul de a fi scandat in piata, pe strada, pe trotuar si chiar de pe carosabil “Jos Basescu!”.

Hai, ce mai tura-vura … am fost la “rivolutie” si am avut prilejul sa constat cum a fost provocata, diluata, manjita, manipulata. Cu parere de rau, nu am timp pentru a detalia toate acestea.

Vreau sa vorbesc doar despre conceptul acesta de “fara violenta!” ridicat la rang de principiu suprem de catre smecherii cu gulere albe si purtat de intelectualii saraci cu hainele roase in coate. L-am auzit si acum 22 de ani scandat in acelasi loc si in acelasi moment in care unii calcau oameni cu masinile de pompieri, tab-uri sau masini de jandarmi (securitate, cum ii spunea pe vremea aceea). Cativa construiau baricade, inca cativa se luptau cu militienii. Cei mai multi din piata insa strigau “fara violenta!” Este greu de spus cine a contribuit la asa zisa victorie din acel indepartat decembrie. Legat strict de ceea ce s-a intamplat atunci eu zic ca unii fara altii nu ar fi izbandit si asta poate fi o pilda!

Stapanii de atunci, stapanii de azi, stapanii din toate timpurile au inteles ca gloata unita si violenta nu poate fi infranta. Au lucrat intai la separarea gloatei (voi sunteti intelectuali, voi studenti, voi oameni seriosi … aia sunt niste lumpeni). Apoi au trecut la “dezarmarea” ei: “fara violenta!” De fapt, daca vorbim strict de mini-razmerita asta din ianuarie, galeriile erau inventate si asteptate de dinainte de a ajunge lumea in piata. Ce a urmat nu a fost decat aruncarea anatemei asupra intregii miscari.

Si uite asa, istoria palida a razmeritelor de strada din Romania se inscrie pe traseul: elemente contrarevolutionare, golani si membrii galeriilor de fotbal. Niciodata cetateni, niciodata oameni nedreptatiti, indignati, niciodata voci, niciodata constiinte, doar brate fara cap!

Si totusi … nu vi se pare ciudat ca taman ieri cand nu s-a aruncat niciun bolovan si nicio petarda, au fost cele mai multe arestari!? Nu vi s-a parut revoltator si faptul ca un grup de studenti care marsaluiau la intoarcere de la manifestatie au fost urcati politicos in dubele jandarmilor. Nu vi s-a parut surprinzator ca niciunul nu a protestat si au urcat docili in dube pentru a fi amendati pentru “tulburarea linistii si ordinei publice”? Desigur, le ramane calea legala, a contestarii amenzilor, de parca toata viata noastra ar fi dedicata corectarii abuzurilor din pix, in picioare, la coada, la ghisee etc. Ei bine, vine vremea cand toate abuzurile se corecteaza mai eficient si mai rapid, in piata, la gramada, din pumn.

De ce … ? Pentru ca astia suntem noi, oamenii de pretutindeni. Si de la ciolan si din copacul trufiei nimeni nu s-a dat jos de buna voie!

Retrospectiv 2

Am schimbat vaporul, am ajuns pe OC. Construit de mai bine de 10 ani, are cele mai moderne sisteme de manipulare a streamerelor, inclusiv dintre cele vazute de mine in WG. Munca devine o placere, iar numarul persoanelor necesare muncii “fizice” scade dramatic. Pacat insa ca aceste solutii nu au fost preluate si de restul flotei, adepta a muschilor de otel si a echipelor numeroase.

Dincolo de tehnologie, cel mai mare progres al lui OC este chiar echipajul. Destul de eterogeni cand vine vorba de nationalitati, oamenii sunt relaxati si mereu zambitori. PM-ul este un norvegian uns cu toate alifiile, gata mereu sa se bata pentru echipaj cu cei care doresc sa taie costuri din birou.

In utima saptamana a turei am aflat de la nevasta de protestele de la Bucuresti. Am inceput sa citesc online ziarele si primele vesti au fost legate de jogging-ul iubitorilor fotbalului alaturi de jandarmi prin centrul vechi al orasului. Ca sa nu pierd momentul istoric, am scris repede postul anterior. Ulterior am inceput sa ma bucur cand am vazut ca imbrancielile protestatarilor erau distribuite egal, indiferent de culoarea politica. Entuziasmul m-a cuprins abia atunci cand am vazut ca dl. Voiculescu (trustul de presa Intact Media) era urat de bine la Universitate. Uite ca tineretul, desi se uita la TV, nu are (inca) creierul spalat. Incercarile televiziunilor si a opozitiei de a confisca protestele au esuat pana acum.

Am ajuns in Olanda. Timpanele permanent excitate de frecventele joase ale zgomotului motoarelor, au devenit dureroase din cauza linistii. Si acum, la aproape 3 zile de aclimatizare cu uscatul, inca simt linistea ca pe ceva alogen, generator de dureri de cap.

Ducandu-ma la analize medicale pentru servici, am primit un dus rece. La ghiseul clinicii de TBC unde trebuia sa imi fac radiografia pulmonara, doamna de 50 de ani care imi completa fisa a devenit foarte defensiva cand mi-a vazut pasaportul. M-a intrebat de ce nu am VISA de Olanda. Nu conta ca era student acolo, ca habar nu avea daca eram sau nu pe teritoriu olandez de mai mult de 3 luni, ca totul era platit de companie, ca eram programat de 3 saptamani pentru aceea analiza. Doamna facea dovada ca nu intelege diferenta intre UE, zona Euro si spatiul Schengen. Mai mult, imi demonstra ca clasa politica olandeza este legitima, isi reprezinta cetatenii. Am scos telefonul, am format un numar, i-am dat telefonul sa vorbeasca cu un coleg olandez, dupa care 2 minute mai tarziu imi terminam analizele.

Interesanta si abordarea medicului olandez care mi-a facut consultul general. Mi-a oferit o cafea cu zahar, am facut o conversatie de complezenta de cateva minute si apoi m-a invitat sa imi ia sange si tensiunea. Probabil ca la ei, din cauza ca se fumeaza mai mult, cofeina si zaharul nu sunt considerate excitatoare. Am impresionat cand in proba de urina nu a fost gasita nicio urma de droguri. Medicul s-a grabit sa zica “Good”.

Nu la fel de bine m-am descurcat cu testul audio. Incep sa pierd frecvente joase pe urechea dreapta, semn ca mediul profesional lucreaza.

Inchis in casa, luptandu-ma cu linistea, incerc sa invat pentru examele care sunt foarte aproape. Nu mai citesc atent presa romaneasca. Ma intereseaza mai mult cum vad strainii evenimentele din Romania. Pe Aljazeera acum cateva zile se facea o legatura intre FMI si actuala criza romaneasca. Din cauza masurilor dure de austeritate impuse de exterior eram vazuti ca victime ale americanilor, urmand sa ne calce pe urme francezii si nemtii. La capitolul glume, intr-un comunicat de presa preluat de toti greii (BBC, Reuters, etc) Boc avea numele de Bloc.

Ulterior, multumita domnilor Ponta si Antonescu, Romania a inceput sa fie promovata ca o dictatura, iar Basescu ca pe un clovn. Mai nou, am inteles ca la TV-ul romanesc reporteri inteligenti si bine intentionati se intreaba retoric daca romanii se (mai) pot autoguverna. Poate din cauza asta ma intreaba lumea de ce nu am VISA de UE, pentru ca unii ma promoveaza ca pe un handicapat social, incapabil sa ia decizii corecte pentru sine.

Viata in Occident nu este tocmai roz. Parca este mai simplu pe vapor. Acolo macar nu ma mai dor urechile.

PS: As plati bani grei sa vad continuarea filmului Occident al lui Cristian Mungiu (film facut in 2002 pentru generatia Coca-Cola). Poate un cinefil sau pur si simplu un curios ca mine face o cauza pe facebook in acest sens.

Completare: Cineva a facut o cauza in acest sens. Mai multe aici.

Criza, de toate felurile

Multi dintre noi crestem, ne maturizam si imbatranim la TV. Uneori ne facem si partid in jurul unui post TV.

Aceasta este singura forma reala si eficienta de comunicare cu masele: talk-show-uri suburbane, in care cu cat esti mai virulent, cu atata esti mai bine pregatit. Moderatorii TV urmaresc atent agenda trustului de presa din care fac parte prin invitatii chemati in studio si prin manipularea dialogului rareori inteligent.

Democratia presupune votul majoritatii, a celor care se uita la TV, a membrilor sindicali care ies in strada cand le cere seful (acolit al unui anumit partid), a studentilor care afla din presa dimineata, cand ajung la cursuri, ca in ziua respectiva Liga Studentilor a decretat greva (membrii de conducere ai Ligii fiind fideli ai formatiunilor de tineret a unor partide politice) , a pensionarilor care “voteaza” pentru un kilogram de zahar si / sau unul de ulei.

In vacarmul mediatic  de la TV sau in linistetea absoluta generata de saracie este greu sa atragi electoratul folosindu-te de ideologii politice. Este mai simplu sa mituiesti, sa manipulezi sau sa impui majoritatii propria agenda. Ieri mineri, azi galerii de suporteri. Pe unii imi animezi cu spectrul responsabilitatii, pe altii, mai pragmatici, cu bani si alcool.

Ultima harababura din Bucuresti prost sincronizata cu legea sanatatii (Basescu a retras de ceva vreme marul discordiei la cererea poporului) si insuficient finantata (haide domnilor Ponta, Antonescu, Voiculescu, etc, doar cateva sute de suporteri si cateva cadre de nadejde ale USL?) va reusi ceva pana la urma.

Va reusi sa scoata din sterilitate baietii nemultumiti de actuala clasa politica si ii va oblige sa isi aleaga o tabara. Sansele ca aceea tabara sa fie USL sunt minime. Basescu va castiga (din nou) din cauza calitatii slabe a adversarului sau mai bine zis din cauza lipsei acestuia.

Oare acestia din urma vor fi suficienti ca sa formeze o masa critica, un catalizator al schimbarii sau cei care cred si nu cerceteaza vor continua sa ne “reprezinte” pe toti?