Ma vad indreptatit sa recomand din nou ceva scris de altii. De data aceasta este vorba de analiza dlui Lucian Ancu, doctor in fizica, actualmente cantonat in Elvetia.
Se numeste “Crestere sau inflatie” si urmareste cresterea dramatica a numarului studentilor romani in perioada 1991-2007.
Eu merg pe varianta inflatie.
desen realizat de epimirand
Ei bine, nu prea stiu cu ce sa incep. Cu sistemul medical in care trebuie sa dai spaga la bodyguard ca sa poti intra in spital sa-i duci mancare lui maica-ta? In care trebuie sa-i dai spaga asistentei ca sa iti schimbe bandajul sau, si mai imperativ, sa iti aduca plosca de facut pipi daca esti netransportabil? Despre sumele cvasi-fixe pe care trebuie sa i le dai chirurgului sa te opereze? Sau despre asistentele care, daca incep sa te cunoasca, vin sa iti ceara un algocalmim pentru pacientii in dureri deoarece spitalul arondat la casa de asigurari medicale, nu a mai primit medicamente de 1 an?
Sau poate un subiect mai bun ar fi justitia in Romania. Zi-mi pe cine cunosti si (ca numai “sau” nu este suficient) cata spaga dai ca sa iti spun cine castiga procesul?
Despre politia autohtona decorativa, care se teme de intervina pentru ca nu se stie ce numere de generali de politie are infractorul in agenda telefonului mobil? Nimeni nu vrea sa fie “promovat” la Circulatie pe traficul asta infernal.
Sau sa incep cu sistemul de invatamant in care se copiaza la extemporale, la teze si la bacalaureat, iar apoi admiterea la facultate este functie de notele obtinute la ciclul gimnazial si la liceu? Experimentele practice au demonstrate ca meditatiile devin indispensabile daca se doreste un bagaj decent de cunostiinte , iar atunci cand sunt facute chiar cu profesorii elevilor, ajuta la imbunatatirea dramatica a notelor acordate. Sa continui cu facultatile private unde, daca ai niste bani, diploma este doar o chestiune de timp? De fapt aspectul asta s-a generalizat, sunt aceiasi profesori si la stat si la particulara; uneori daca vrei diploma, trebuie doar sa cotizezi.
Miscarea de Rezistenta a Jurnalului National lanseaza la debutul adancirii crizei in RO o tema interesanta: De ce ati ramane in Romania? De ce ati pleca?
As avea multe de spus pe acest subiect, insa sa vorbesc ar insemna sa repet multe din cele scrise pe acspot. Pana una alta citesc ce scriu altii pe aceasta tema, lucru la care va invit si pe voi.
Ne-am trezit la 05:30. Dupa dus eram prea obosit sa mai fac cafeaua noastra. Asa ca am invitat-o pe A. sa ne consumam ritualul intr-un Petrom, pardon, am vrut sa zic OMV. Era in drumul nostru catre Olanesti.
Ne-am inceput rapid calatoria. Am traversat cel mai mare oras dambovitean relativ repede datorita orei propice (06:30) si am accelerat pe A1 catre Pitesti. La kilometrul 49 ne-am oprit si mi-am tratat nevasta cu o cafea si un sandwich.
Pentru ca sunt un tip care respecta legea chiar si atunci cand acest lucru este complet nejustificat, am cumparat si o rovinieta valabila pe 1 an. Nu am putut sa remarc ca concomitent cu scaderea dramatica a calitatii retelei de drumuri nationale, tarifele de utilizare ale acesteia – asa numita rovigneta – au crescut substantial: 115 lei.
Dupa ce am terminat treburile administrative la Pausesti-Maglasi si Olanesti ne-am intors pe o ploaie deasa in Cheia. La stana din varful dealului ne asteptau telemea de oaie si un miel.
Am parasit rapid drumul asfaltat si am inceput sa urcam anevoie cu masina drumul de tractor ce inconjoara versantul. La prima portiunea mai lata a “drumului” am oprit si impreuna cu A. am luat-o la picior prin iarba uda catre teiul batran si impozant din varful dealului; in spatele lui era stana.
Dupa ce am sarit paraul umflat de ploaie am pregatit doua bate cu care sa ne aparam de cainii ciobanesti. Curand, ca sa urcam mai usor, am inceput sa le folosim ca toiage. Poteca era transformata in noroi, iar iarba uda facea fiecare pas nesigur.
De la tei am inceput sa avansam aproape unul de altul. Precautiile noastre au fost insa inutile. Cainii, din cauza ploii, nu ne-au simtit decat atunci cand am strigat “Buna ziua”. Abia atunci au aparut niste dulai destul de subrezi, care s-au oprit rapid din hamait la aparitia ciobanului.
