desen realizat de epimirand
BD mi-a spus ca eu fac lumea sa planga, iar el face lumea sa rada. Mi-a oferit chiar si o imagine procentuala a sferei noastre de influenta: 75% din cei din jurul nostru plang, in timp ce numai 25% rad. I-am raspuns ca a ramas neschimbat, adica un optimist.
Dincolo de estimarile noastre diferite, nu pot sa nu remarc adevarul spuselor prietenului meu. Prea mult pesimism in ceea ce scriu eu pe acspot.
Pana si AI, un alt vechi prieten, mi-a spus ca am devenit un carcotas steril, care nu face decat sa se planga.
Pentru BD scriu ceva vesel, ceva datator de speranta:
Vremurile ce se prefigureaza la orizont aduc o greutate mult mai mare calitatii umane a colectivului de la servici. Renumerati aproape simbolic, nu vom mai merge la munca motivati de ratiuni financiare. Hazul colegilor nostrii de necaz va deveni un stimulent mult mai puternic pentru trezirea de dimineata.
In intampinarea lui AI vin cu solutii de iesire din criza cu fruntea sus, fara compromisuri umilitoare la adresa unor categorii defavorizate ale societatii:
Sa impuscam pensionarii!
