desen realizat de epimirand
La servici am invatat multe lucruri care nu folosesc nimanui in afara angajatorului. Am facut-o pentru bani.
Acasa, o notiune care incepe sa isi schimbe semnificatia pentru mine, am invatat sa ignor batranii si copiii care cersesc, la fel ca si abuzurile de orice fel ale “baietilor destepti”. Am facut-o pentru confortul meu psihic.
De ce nu as invata sa fiu indiferent la destinul tarii care m-a crescut? De ce nu m-as rupe fizic si emotional de locurile si oamenii cadva atat de dragi mie?
Vin vremuri grele. Vremuri in care generatia mea, asemenea generatiei parintilor nostrii, va trebui sa se sacrifice pentru generatia urmatoare. Sa ne rupem de la gura, sa umblam cu gauri in talpile pantofilor, sa uitam sa ne facem ochelari de vedere sau sa ne cumparam medicamente, totul pentru a reusi sa ne hranim copiii.
In acest amurg ce prevesteste o negura deasa si de durata eu imi fac bagajele. Calatoria pe care o voi incepe in curand este un lux pe care putini si-l permit. Destinatia mea este normalitatea, o notiune care si-a pierdut demult intelesul in Romania.
Am sentimmentul ca fug de pe o corabie care se scufunda. Sar in barca de salvare rusinat de slabiciunea mea, insa alternativa de a ramane pe loc inseamna pierderea oricarei sperante. Romania este acum infernul lui Dante.
Fug fara sa ma uit in urma. Voi invata multe. Voi invata sa ma rup de aceste locuri si de oamenii atat de dragi mie candva. O voi face pentru confortul meu psihic.
