desen realizat de epimirand
La servici am invatat multe lucruri care nu folosesc nimanui in afara angajatorului. Am facut-o pentru bani.
Acasa, o notiune care incepe sa isi schimbe semnificatia pentru mine, am invatat sa ignor batranii si copiii care cersesc, la fel ca si abuzurile de orice fel ale “baietilor destepti”. Am facut-o pentru confortul meu psihic.
De ce nu as invata sa fiu indiferent la destinul tarii care m-a crescut? De ce nu m-as rupe fizic si emotional de locurile si oamenii cadva atat de dragi mie?
Vin vremuri grele. Vremuri in care generatia mea, asemenea generatiei parintilor nostrii, va trebui sa se sacrifice pentru generatia urmatoare. Sa ne rupem de la gura, sa umblam cu gauri in talpile pantofilor, sa uitam sa ne facem ochelari de vedere sau sa ne cumparam medicamente, totul pentru a reusi sa ne hranim copiii.
In acest amurg ce prevesteste o negura deasa si de durata eu imi fac bagajele. Calatoria pe care o voi incepe in curand este un lux pe care putini si-l permit. Destinatia mea este normalitatea, o notiune care si-a pierdut demult intelesul in Romania.
Am sentimmentul ca fug de pe o corabie care se scufunda. Sar in barca de salvare rusinat de slabiciunea mea, insa alternativa de a ramane pe loc inseamna pierderea oricarei sperante. Romania este acum infernul lui Dante.
Fug fara sa ma uit in urma. Voi invata multe. Voi invata sa ma rup de aceste locuri si de oamenii atat de dragi mie candva. O voi face pentru confortul meu psihic.
sper sa ne mai auzim/vedem. in romania sau pe alte meleaguri
@ alexander
Ne mai vedem. Lumea e mica.
Succes și drum bun. Poate o să venim și noi în curând …
Iti doresc toate cele bune Alex. Si dupa ce toate ti s-or fi implinit, iti doresc sa iti recapeti amintirile pentru a te putea reintoarce la ce ti-a fost drag odata.
@ Florin
Amintirile le iau cu mine. Iar ceea ce mi-a fost drag, mi-ar place sa pot regasi candva. Insa Romania mea, asa cum imi place mie, nu mai exista de mult.
Am ajuns un inadaptat acasa, iar aminitirile si ceea ce imi place ma fac inadaptat si afara …
Mergi incet..
E normal sa iti doresti mai mult, felicitari ca ai si obtinut.
Ia partea plina a paharului- pleci la mai bine, nu fugi de la mai rau.
Story plictisitor: O fornetarie franciza in Bucuresti. A mers bine 10 ani, s-a castigat bine si de o parte si de alta. Dupa 10 ani s-a renuntat la franciza si s-a deschiz altceva. Concluzia proprietarului : “ai naibii unguri ca le-am bagat destui bani in buzunar 10 ani”……..
Lasa-i pe romani, cu bune si rele. Incearca sa te adaptezi, unde te-oi duce. Cu siguranta pesimismul nu va disparea, doar isi va schimba directia…
Cobar
@ Cobar
Stai ca ne mai vedem cel putin o data. Mai povestim.
Nu trebuie sa fugi! Se fugea inainte de ’89! Acum poti pleca legal! Dimineata, ziua sau la lasarea serii! In functie de preferinte sau de tabieturi…
Festina lente! Atentie la “seisme”!