In timpul “operativei” de aseara am avut o discutie mai delicata. Membrii: 2 polonezi, 1 englez si mandea. Subiect: cum Marea Britanie ar paraliza daca polonezii, principala forta de munca de import din regat, ar pleca acasa: nu ar mai avea cine duce gunoiul, nu s-ar mai gasi struguri si capsuni in magazine, cafenelele ar fi inchise din cauza lipsei de angajati, ziarele nu s-ar mai distribui, etc. Mai in gluma, mai in serios, polonezii i-ar lasa pe englezi sa se descurce singuri daca rata de schimb intre lira sterlina si zlot ar cobora sub 4.
Englezul a incercat sa loveasca inapoi spunand ca vor fi intotdeauna alte natii dornice sa continue munca intrerupta de polonezi, chiar pe bani mai putini. A exemplificat cu zona balcanilor (am apreciat maniera eleganta de a fi inclus, fara a fi insa vizat in mod direct).
Atunci a venit raspunsul polonez care ne-a lasat atat pe mine cat si pe englez fara replica: daca vin balcanicii, vin ca sa fure, nu ca sa munceasca.
Si atunci mi-am amintit de povestea bacalaureatului de anul acesta, in care 50% din elevii din Romania au picat. In anii precedenti eram prea preocupati sa ne mandrim cu rezultatele olimpicilor, sa ridicam pumnul in fata lumii intregi amenintand ca vom face de ras NASA. Atribuiam meritele a putini unui sistem schiop, cu o masa inertiala enorma, poate cel mai rezistent la schimbare sistem din Romania. Uitam ca pentru rezultate bune la invatatura trebuiam sa facem meditatii la fiecare materie in parte.
Cel mai grav poate este ca parintii care acum acuza sistemul de inechitate intre generatii de elevi trec sub tacere faptul ca de ceva ani meditatiile facute cu profesorii de la clasa au devenit veritabile taxe de protectie pentru note mari. Dai banul sa faci meditatia, creste media generala, implicit sansele de a intra mai usor la facultate.
Parintii nu ar fi trebuit sa uite atat de usor sacrificiile mult prea mari facute pentru odrasle. Si-au luat de la gura ca sa plateasca meditatiile. Nu este usor sa asiguri un salariu de jumatate de norma pentru educatia copilului tau cand scoala este gratuita prin lege.
Asa cum niste olimpici ne-au orbit, facandu-ne sa credem ca avem un sistem educational viabil, asa ne orbesc in continuare si povestile de succes ale romanilor care si-au castigat prin munca respectul peste hotare. Suntem multi care muncim din greu, pe bani mai putini ca altii. Insa sunt si multi care fura. Avem multi “ambasadori” care ne construiesc o reputatie de lenesi si borfasi.
Unii dintre copiii nostrii se bazeaza pe copiat, unele dintre femeile aleg maritisul cu un pasaport de calitate superioara, iar unii dintre “barbatii” nostrii fura.
Alti copii sunt olimpici si exista destui romani care suprind prin adaptabilitate, disponibilitate de munca si creativitate. Sa fie procentul asta de 50% succes printre elevii romani aplicabil si peste generatii? Daca da, oare cum il putem creste la peste 75-80%?
Macar adolescentii au avut sansa unui dus rece vara asta. Noi astia mai batrani ce naiba facem?
Ai dreptate. Am urat intotdeauna generalizarile, fara ca prin asta sa practic politica strutului. Dar, la romani, ceea ce eu am evitat sa generalizez s-a generalizat, din pacate, singur. Spun uneori, desi sunt imediat pus la punct, ca pentru romani eliberarea a venit prea tarziu. Suntem incapabili sa ne integram noilor vremuri si traim intr-un primitivism colectiv, reflectat, inevitabil, si la nivel personal. Nu avem incredere in societatea in care traim pentru ca prea multa vreme nu ne-a dat nimic ca sa o credem pe cuvant ca ne va da, noua si copiiilor nostri, de acum incolo. Si asa ajungem, pe cai mai mult sau mai putin morale, sa traim numai pentru noi si pentru o clipa.