M-am barbierit. Pentru asta nu am folosit lama, ci masina de tuns data pe numarul 0.
De fiecare data cand o tin in mana imi amintesc cum acum 5 ani, atunci cand am cumparat-o, am fost dezamagit de ea. Motorul nu facea fata parului meu inca des. De cand am chelit insa sunt foarte multumit; motorul merge brici si o pot folosi si post de masina de barbierit.
Privind in oglida am vazut o figura mai tanara, oarecum familiara. De fiecare data cand o revad, figura asta ma intriga. In spatele ei bate o inima care de mult nu mai simte tinereste; ma simt ca un impostor care se preface inocent, insa de fapt este uns cu toate alifiile.
Primenirea mea la fata este justificata; plec peste o zi de pe vapor catre casa mea temporara, Olanda, via Paramaribo, Surinam.
Mi-am dorit mult sa ajung pe uscat. Acum insa, inainte de plecare, nu mai sunt atat de sigur. De pe mare sa plonjez intr-o alta mare de probleme?
Poate totusi este mai bine sa fiu mereu pe “mare”. Ma voi degrada mai repede si voi atinge un echilibru intre aspectul exterior si sentimentul interior. Ma voi putea elibera de impostura si nu voi mai tresari cand ma voi privi in oglida.
