Am primit textul de mai jos in data de 17 ianuarie 2012 de la prietenul meu BD. I-am spus sa mai lucreze un pic la el, motivul pricipal fiind ca nu eram de acord cu vandalizarea centrului vechi.
Ulterior am descoperit fabulosul articol al lui Vlad Ursulean dedicat manifestului ultrasilor. Tot ce credeam ca stiu despre suporteri incepea sa se topeasca. Daca au fost sau nu oameni platiti sa comita acte violente nu vom sti niciodata. Insa ultrasii exista cu adevarat, iar manifestul lor este manifestul unei generatii din care (inca) fac parte. Mai mult, simt ca ma reprezinta.
Brusc, randurile scrise de BD capatau sens. Violenta, atunci cand este spontana si nu manipulata, poate fi unica solutie pentru o corectie eficienta si rapida.
Mai jos textul lui BD.
NIHIL SINE ATROCITAS
Titlul acesta extrem de aproximativ (si poate si gresit din punct de vedere al gramaticii limbii latine) s-a nascut spontan in capul meu de reprezentant al “mahalalei inculte si inepte“, transferat fortat in randul membrilor galeriei de fotbal. Nu are importanta cine sunt de fapt. In societate conteaza doar ce stampila care ti se pune!
Port pecetea aceasta temporara pentru faptul de a fi scandat in piata, pe strada, pe trotuar si chiar de pe carosabil “Jos Basescu!”.
Hai, ce mai tura-vura … am fost la “rivolutie” si am avut prilejul sa constat cum a fost provocata, diluata, manjita, manipulata. Cu parere de rau, nu am timp pentru a detalia toate acestea.
Vreau sa vorbesc doar despre conceptul acesta de “fara violenta!” ridicat la rang de principiu suprem de catre smecherii cu gulere albe si purtat de intelectualii saraci cu hainele roase in coate. L-am auzit si acum 22 de ani scandat in acelasi loc si in acelasi moment in care unii calcau oameni cu masinile de pompieri, tab-uri sau masini de jandarmi (securitate, cum ii spunea pe vremea aceea). Cativa construiau baricade, inca cativa se luptau cu militienii. Cei mai multi din piata insa strigau “fara violenta!” Este greu de spus cine a contribuit la asa zisa victorie din acel indepartat decembrie. Legat strict de ceea ce s-a intamplat atunci eu zic ca unii fara altii nu ar fi izbandit si asta poate fi o pilda!
Stapanii de atunci, stapanii de azi, stapanii din toate timpurile au inteles ca gloata unita si violenta nu poate fi infranta. Au lucrat intai la separarea gloatei (voi sunteti intelectuali, voi studenti, voi oameni seriosi … aia sunt niste lumpeni). Apoi au trecut la “dezarmarea” ei: “fara violenta!” De fapt, daca vorbim strict de mini-razmerita asta din ianuarie, galeriile erau inventate si asteptate de dinainte de a ajunge lumea in piata. Ce a urmat nu a fost decat aruncarea anatemei asupra intregii miscari.
Si uite asa, istoria palida a razmeritelor de strada din Romania se inscrie pe traseul: elemente contrarevolutionare, golani si membrii galeriilor de fotbal. Niciodata cetateni, niciodata oameni nedreptatiti, indignati, niciodata voci, niciodata constiinte, doar brate fara cap!
Si totusi … nu vi se pare ciudat ca taman ieri cand nu s-a aruncat niciun bolovan si nicio petarda, au fost cele mai multe arestari!? Nu vi s-a parut revoltator si faptul ca un grup de studenti care marsaluiau la intoarcere de la manifestatie au fost urcati politicos in dubele jandarmilor. Nu vi s-a parut surprinzator ca niciunul nu a protestat si au urcat docili in dube pentru a fi amendati pentru “tulburarea linistii si ordinei publice”? Desigur, le ramane calea legala, a contestarii amenzilor, de parca toata viata noastra ar fi dedicata corectarii abuzurilor din pix, in picioare, la coada, la ghisee etc. Ei bine, vine vremea cand toate abuzurile se corecteaza mai eficient si mai rapid, in piata, la gramada, din pumn.
De ce … ? Pentru ca astia suntem noi, oamenii de pretutindeni. Si de la ciolan si din copacul trufiei nimeni nu s-a dat jos de buna voie!
