In ultima vreme, atunci cand nu sunt matelot, sunt student in Delft, Olanda. Este o initiativa extrem de ambitioasa, studiul part-time atunci cand ai o familie nefiind exact cea mai usoara sarcina.
Astazi a fost ziua prezentarii referatelor de etica pe problema schimbarii climatului din cauza emisiilor de CO2. Unul dintre grupuri, alcatuit majoritar din elvetieni, a prezentat utilitatea certificatelor verzi ca masura de reducere efectului de sera.
Pentru cei care nu sunt initiati in acest subiect, certificatele verzi inseamna recompensarea producerii de energie prin metode regenerabile (hidroenergie, energie eoliana, energie solara, etc). Un megawatt ora produs “ecologic” este recompensat cu un certificat verde. Aceste certificate pot fi ulterior valorificate exclusiv pe piata europeana.
Din experienta (trista) de acasa stiam ca certificatele verzi au mare cautare printre baietii destepti din energie. Atat de mare incat firme private, cu largul suport al autoritatilor locale si cu complicitatea tacerii absolut nejustificata a pagubitilor (a argesenilor), au trecut la amenajarea hidroenergetica a cursurilor superioare ale raurilor din Masivul Fagaras. Anul trecut se vorbea de extinderea acestui tip de proiecte in toata tara.
Amenajarea hidroenergetica inseamna mai pe romaneste captarea integrala a cursului de apa si sistarea infiltratiilor in ecosistem. In aceste conditii intreg versantul sudic al Fagarasului va suferi de seceta. Nu numai flora si fauna locala vor fi grav afectate, ci si turismul local. Lumea nu va fi interesata vada versanti afectati de eroziune sau conducte mari care transforma cascadele in amintire.
De asemenea, eficienta economica este aproape zero din cauza debitului mic al raurilor si a variatiilor mari ale acestuia in timpul anului. De ce totusi se merge inainte? Pentru ca investitia initiala poate fi amortizata rapid. Costurile mari de mediu insa vor fi suportate de toti, in special de localnici, pe termen lung.
Am ridicat aceasta problema ca o eroare etica in implementarea certificatelor verzi. Nu am dat locul concret; am spus doar ca acest lucru se intampla “at home”. Din pacate cineva m-a intrebat de unde sunt. Cand am spus Romania, unul dintre cei trei profesori din comisie a inceput sa rada, iar ceilalti doi sa ma priveasca cu compatimire. Am lasat capul in jos, ceea ce a oprit rasul primului. Oricat as fi vrut, nu am putut sa imi apar tara. Coruptia de acasa sfideaza orice lege sau norma de bun simt. Situatia de fata iti da impresia ca, asa cum spunea regizorul Mircea Daneliul in filmul care descrie foarte bine situatia Raului Capra, “tara asta trebuie distrusa”.
Sunt multe de invatat din Romania, insa numai exemple negative: “ASA NU!”. Stiu ca nu pot schimba mare lucru de unul singur. Pana ne adunam mai multi ce ar trebui sa fac? Mai bine sa tac ca sa nu ma simt umilit si sa nu discreditez si mai tare o tara deja discreditata?
Trebuie sa faci ceea ce-ti dicteaza sufletul, constiinta. Vei fi uneori curajos, vei uneori las, te vei face de ras, dar vei face ceva.
Ceea ce insa trebuie neaparat sa faci este sa sadesti in sufletul copiilor tai dragostea pt natura, oameni si frumos. Sa le arati urataneia societatii in care traim, falsitatea politicienilor, imoralitatea principiilor, sa arati cu degetul inspre cei care strica lumea. Trebuie sa razi si sa-i ironizezi pe toti corporatistii, jandarmii si sustinatorii modului de viata acesta nebunesc si mizerabil dpdv al reltiilor umane. Daca la toate acestea adaugi, din cand in cand, si exemplul tau atunci intr-o buna zi lumea asta se va schimba.
Sper ca tot aceasta atitudune de viata sa aiba drept unic rezultat niste copii neadaptati si frustati de lumea din jur.
Pe de alta parte nici nu pot abandona lupta asta fara speranta.