Jurnal de criză 1

Îmi propusesem 2 săptămâni de vacanță în care să fug departe de tot și să fiu singur cu mine. Speram ca în acest timp să mă refac și să îmi pot înfrunta demonii.

Planul meu s-a dovedit însă nerealist. În prima săptămână după marea schimbare, zilele de lucru le-am dedicat mărunțișurilor birocratice, iar sfârșiturile de săptămână despachetării cutiilor și selecției vitale a lucrurilor „importante” de „gunoi”. Singurul criteriu pe care l-am folosit în această etichetare ingrată a „inutilului” a fost frecvența utilizării din ultimii ani.

A doua săptămână am dedicat-o introducerii extinse în GIS (Geographic Information System). Am făcut această investiție de resurse pentru că îmi doream foarte mult să pot crea reprezentări 3D ale traseelor montane parcurse. Am înțeles însă repede că o dată cu GIS-ul geografia sau, mai precis, reprezentarea și interpretarea datelor geografice, au evoluat enorm. Aplicațiile sunt fără limite, iar clasicul este aruncat în derizoriu din cauza evoluției tehnologiei.

În cel de-al doilea weekend am fost din un soț perfect, ajutând după propriile puteri și experiență, la curățenia din casă.

Criza vârstei a doua totuși nu mă iartă; mi-am cumpărat tot felul de jucării care acum mi se par indispensabile pentru a putea alerga, înota și escalada. Fac progrese constante, însă mai importantă decât această efervescență de moment mi se pare continuitatea. În consecință, sper ca această criză să dureze cât mai mult.

De săptămâna viitoare reîncep munca. „Furtul” de timp, în detrimentul familiei, pentru a face sport și a citi cărți, va de deveni cu atât mai necesar.

Poza reprezentativă a acestui post reprezintă lucrarea intitulată „Street car Scene” semnată de artistul plastic Dan Voinea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: