Despre bagaje

M-am apucat să învăț franceză la Institutul Francez. Încă nu mi-e clar de ce. Poate din cauză că nu m-am simțit în stare să mă apuc de rusă. Sau poate din cauză că (încă) visez să ajung în Alpii Francezi. Sau poate din ambele motive.

Sunt într-o clasă cu 8 cursanți, majoritatea de vârsta mea, toți dorind să plece în Franța. Nu mai tresar când văd aceste anomalii. Nu mă mai mișcă urarea „bon courage” venită la finalul ședinței din partea instructoarei care parte de cetățenie franceză după vorbă, după port. Au devenit un cotidian în care singura forță care se opune lipsei de speranță este încercarea evadarea disperată.

M-au dus însă cu gândul la pribegia mea bucureșteană de pe vremea când aveam 18 ani și o geantă mare cu cărți și una mică cu haine. Acum, la mai bine de 20 de ani distanță, aș avea mai multe bagaje. Geanta cu cărți ar fi mai mare și mai grea. Hainele s-au înmulțit considerabil. A apărut și echipamentul montan, variat și scump, uneori nejustificat de tehnic pentru nevoile mele.

Cea mai spectaculoasă schimbare este încălțămintea. Acum 20 de ani aveam doar o singură pereche de pantofi. Acum am 3 perechi de pantofi sport, 1 pereche de pantofi casual, 2 perechi de sandale și 2 perechi de bocanci!

Din cauza bagajului nu mai sunt atât de mobil ca odinioară. Îmi ia mult tip să împachetez, am nevoie de ajutor atunci când plec și de spațiu de depozitare atunci când mă opresc.

Aș vrea să am din nou 18 ani, fără rădăcini și fără temeri. Fără compromis.

Poza reprezentativă a acestui post reprezintă lucrarea intitulată „Self-Portrait Smoking” semnată de artistul plastic Adrian Ghenie (2015).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: