Imi voi petrece vara muncind in Marea Nordului pentru una dintre cele mai mari companii petroliere din lume. Din acest motiv am avut parte de un inedit curs de protectia muncii: o mini-piesa de teatru menita sa ne faca sa intelegem cat de importanta este respectarea normelor de protectia muncii impuse de client oricui lucreaza pentru sau cu ei.
Acest training de trei ore a avut categoric o abordare inedita pentru mine: o sceneta sustinuta de actori profesionisti, sparta in 5 parti, in fiecare pauza grupurile de participanti constituite aleator trebuind sa discute temele propuse de moderator si sa isi expuna concluziile in public.
Povestea scenetei a fost simpla: un tip nou la locul de munca este accidentat mortal, iar colegul si prietenul sau trebuie sa ii colecteze lucrurile si sa i le duca acasa, la nevasta si copil.
Jocul actoricesc a produs impresii diferite auditoriului: baietii din birou isi strergeau discret inceputurile de lacrimi de la coltul ochilor, in timp ce baietii de pe teren au fost revoltati de maniera in care era prezentata informatia (voi detalia mai tarziu ce inseamna asta).
Si discutiile au pus in evidenta abordari diferite asupra protectiei muncii: in timp ce managerii din birou discutau statistic ce se poate intampla si cautau noi surse potentiale de risc ce trebuiau combatute cu implementarea unor legi generale aplicabile intregii industrii, baietii de pe teren stiau ca nu poti prevedea totul, ca legile aplicate nepersonalizat fiecarui site in parte nu sunt eficiente si se concentrau pe practici si atitudini generale de securitate. In timp ce primii incercau sa elimine liberul arbitru cu legi ticluite statistic, ceilati doreau sa isi antreneze ochii si comportamentul pentru a putea reactiona atunci cand era cazul.
Din maniera in care a fost gandit training-ul (material impresionabil si extrem de redundant), este evident ca s-a plecat de la premiza ca cei care lucreaza pe teren sunt incapabili sa proceseze informatie abstracta si trebuie sa li se explice vizual totul (vezi deja clasicul mod de explicare a documentarelor de pe Discovery).
Niciunul dintre manageri nu a vazut lipsa de legitimitate a celor care ne “predau” lectii de protectia muncii: daca ai vizitat un vapor de 2 ori nu inseamna ca intelegi cum functioneaza protectia muncii acolo sau toate riscurile site-ului.
De asemenea noi stim ca NU contam. Un exemplu rapid este povestea uneia dintre cele mai mari companii de petrol care a trebuit sa evacueze de urgenta in scopuri medicale pe unul dintre contractori. In drumul spre spital cu unul din vapoarele de suport devine evident ca victima nu va supravietui pana la tarm. In birou se face un calcul matematic conform caruia costul asigurarii de deces la locul de munca + cel al publicitatii negative este superior penalitatilor contractuale presupuse de desfacerea unilaterala a contractului. Conseciinta acestui exercitiu de aritmetica este desfacerea imediata a contractualui, cu intrarea viitorului mort in responsabilitatea exclusiva a companiei de servicii petroliere care fusese contractata de fostii parteneri de afaceri. Aceasta preocupare ca noi sa ne intoarcem sanatosi acasa are in spate ratiuni strict financiare.
Training-ului i s-a dublat durata si probabil triplat artificial costul datorita implementarii scenetei. Insa satisfactia de a antrena mental maimutele de pe teren este nepretuita.
Daca lucrurile vor continua sa se miste in aceiasi directie in industria de petrol si gaze, in marile companii de profil va deveni obligatorie purtarea unei micro-camere de filmat si actionarea numai la comanda primita prin radio din birou (vezi soldatul viitorului redus exclusiv la functii motrice). Nu imi este totusi clar ce va face operatorul de oameni din birou cand cel pe care il comanda va intalni situatii care nu sunt descrise in manual.
