Archives:

Retrospectiv 2

Am schimbat vaporul, am ajuns pe OC. Construit de mai bine de 10 ani, are cele mai moderne sisteme de manipulare a streamerelor, inclusiv dintre cele vazute de mine in WG. Munca devine o placere, iar numarul persoanelor necesare muncii “fizice” scade dramatic. Pacat insa ca aceste solutii nu au fost preluate si de restul flotei, adepta a muschilor de otel si a echipelor numeroase.

Dincolo de tehnologie, cel mai mare progres al lui OC este chiar echipajul. Destul de eterogeni cand vine vorba de nationalitati, oamenii sunt relaxati si mereu zambitori. PM-ul este un norvegian uns cu toate alifiile, gata mereu sa se bata pentru echipaj cu cei care doresc sa taie costuri din birou.

In utima saptamana a turei am aflat de la nevasta de protestele de la Bucuresti. Am inceput sa citesc online ziarele si primele vesti au fost legate de jogging-ul iubitorilor fotbalului alaturi de jandarmi prin centrul vechi al orasului. Ca sa nu pierd momentul istoric, am scris repede postul anterior. Ulterior am inceput sa ma bucur cand am vazut ca imbrancielile protestatarilor erau distribuite egal, indiferent de culoarea politica. Entuziasmul m-a cuprins abia atunci cand am vazut ca dl. Voiculescu (trustul de presa Intact Media) era urat de bine la Universitate. Uite ca tineretul, desi se uita la TV, nu are (inca) creierul spalat. Incercarile televiziunilor si a opozitiei de a confisca protestele au esuat pana acum.

Am ajuns in Olanda. Timpanele permanent excitate de frecventele joase ale zgomotului motoarelor, au devenit dureroase din cauza linistii. Si acum, la aproape 3 zile de aclimatizare cu uscatul, inca simt linistea ca pe ceva alogen, generator de dureri de cap.

Ducandu-ma la analize medicale pentru servici, am primit un dus rece. La ghiseul clinicii de TBC unde trebuia sa imi fac radiografia pulmonara, doamna de 50 de ani care imi completa fisa a devenit foarte defensiva cand mi-a vazut pasaportul. M-a intrebat de ce nu am VISA de Olanda. Nu conta ca era student acolo, ca habar nu avea daca eram sau nu pe teritoriu olandez de mai mult de 3 luni, ca totul era platit de companie, ca eram programat de 3 saptamani pentru aceea analiza. Doamna facea dovada ca nu intelege diferenta intre UE, zona Euro si spatiul Schengen. Mai mult, imi demonstra ca clasa politica olandeza este legitima, isi reprezinta cetatenii. Am scos telefonul, am format un numar, i-am dat telefonul sa vorbeasca cu un coleg olandez, dupa care 2 minute mai tarziu imi terminam analizele.

Interesanta si abordarea medicului olandez care mi-a facut consultul general. Mi-a oferit o cafea cu zahar, am facut o conversatie de complezenta de cateva minute si apoi m-a invitat sa imi ia sange si tensiunea. Probabil ca la ei, din cauza ca se fumeaza mai mult, cofeina si zaharul nu sunt considerate excitatoare. Am impresionat cand in proba de urina nu a fost gasita nicio urma de droguri. Medicul s-a grabit sa zica “Good”.

Nu la fel de bine m-am descurcat cu testul audio. Incep sa pierd frecvente joase pe urechea dreapta, semn ca mediul profesional lucreaza.

Inchis in casa, luptandu-ma cu linistea, incerc sa invat pentru examele care sunt foarte aproape. Nu mai citesc atent presa romaneasca. Ma intereseaza mai mult cum vad strainii evenimentele din Romania. Pe Aljazeera acum cateva zile se facea o legatura intre FMI si actuala criza romaneasca. Din cauza masurilor dure de austeritate impuse de exterior eram vazuti ca victime ale americanilor, urmand sa ne calce pe urme francezii si nemtii. La capitolul glume, intr-un comunicat de presa preluat de toti greii (BBC, Reuters, etc) Boc avea numele de Bloc.

Ulterior, multumita domnilor Ponta si Antonescu, Romania a inceput sa fie promovata ca o dictatura, iar Basescu ca pe un clovn. Mai nou, am inteles ca la TV-ul romanesc reporteri inteligenti si bine intentionati se intreaba retoric daca romanii se (mai) pot autoguverna. Poate din cauza asta ma intreaba lumea de ce nu am VISA de UE, pentru ca unii ma promoveaza ca pe un handicapat social, incapabil sa ia decizii corecte pentru sine.

Viata in Occident nu este tocmai roz. Parca este mai simplu pe vapor. Acolo macar nu ma mai dor urechile.

PS: As plati bani grei sa vad continuarea filmului Occident al lui Cristian Mungiu (film facut in 2002 pentru generatia Coca-Cola). Poate un cinefil sau pur si simplu un curios ca mine face o cauza pe facebook in acest sens.

Completare: Cineva a facut o cauza in acest sens. Mai multe aici.

Criza, de toate felurile

Multi dintre noi crestem, ne maturizam si imbatranim la TV. Uneori ne facem si partid in jurul unui post TV.

Aceasta este singura forma reala si eficienta de comunicare cu masele: talk-show-uri suburbane, in care cu cat esti mai virulent, cu atata esti mai bine pregatit. Moderatorii TV urmaresc atent agenda trustului de presa din care fac parte prin invitatii chemati in studio si prin manipularea dialogului rareori inteligent.

Democratia presupune votul majoritatii, a celor care se uita la TV, a membrilor sindicali care ies in strada cand le cere seful (acolit al unui anumit partid), a studentilor care afla din presa dimineata, cand ajung la cursuri, ca in ziua respectiva Liga Studentilor a decretat greva (membrii de conducere ai Ligii fiind fideli ai formatiunilor de tineret a unor partide politice) , a pensionarilor care “voteaza” pentru un kilogram de zahar si / sau unul de ulei.

In vacarmul mediatic  de la TV sau in linistetea absoluta generata de saracie este greu sa atragi electoratul folosindu-te de ideologii politice. Este mai simplu sa mituiesti, sa manipulezi sau sa impui majoritatii propria agenda. Ieri mineri, azi galerii de suporteri. Pe unii imi animezi cu spectrul responsabilitatii, pe altii, mai pragmatici, cu bani si alcool.

Ultima harababura din Bucuresti prost sincronizata cu legea sanatatii (Basescu a retras de ceva vreme marul discordiei la cererea poporului) si insuficient finantata (haide domnilor Ponta, Antonescu, Voiculescu, etc, doar cateva sute de suporteri si cateva cadre de nadejde ale USL?) va reusi ceva pana la urma.

Va reusi sa scoata din sterilitate baietii nemultumiti de actuala clasa politica si ii va oblige sa isi aleaga o tabara. Sansele ca aceea tabara sa fie USL sunt minime. Basescu va castiga (din nou) din cauza calitatii slabe a adversarului sau mai bine zis din cauza lipsei acestuia.

Oare acestia din urma vor fi suficienti ca sa formeze o masa critica, un catalizator al schimbarii sau cei care cred si nu cerceteaza vor continua sa ne “reprezinte” pe toti?

La sfarsit de 2011

Am petrecut Craciunul in Antalia recuperand echipamentul. Revelion ma va prinde in Dubrovnic reconfigurand echipamentul pentru un nou proiect.

Acasa se mananca sarmale, piftie si porc; se bea tuica de productie proprie si se deschid cadouri. Acasa exista reuniuni de familie si de prieteni.

Pe vapor avem 30 de minute sa mancam o masa mai dichisita; baietii care lucreaza pe puntea din spate isi asteapta randul sa intre in atmosefera “festiva”.  Se deapana amintiri despre cum se petrece Craciunul si Revelelionul in mod traditional acasa.

Multi considera petrecerea sarbatorilor pe vapor un chin. Eu ma gandesc ca sunt norocos ca am un salariu bun si ca pot face aproape orice moft (nu fitza) familiei. Nici trecerea anilor nu ma mai face sa tresar. De mai multa vreme privesc in urma fara manie; muncesc mult,imbatranesc, insa am si satisfactii.

Un singur gand insa nu mai imi da pace de la o vreme. Cand si cum am reusit sa nu mai traiesc deloc pentru mine? Ma simt ca un vatman care nu poate avea nicio optiune in afara sinei de tramvai cand ia decizii. Nu exista stanga sau dreapta, numai inainte. Nici macar frana brusca nu poti sa pui de frica sa nu accidentezi calatorii.

Nu trecerea timpul ma framanta. Ma macina dorinta de a (re)incepe sa merg pe jos, sa cotesc, sa ma opresc sau sa alerg cand  vreau acest lucru. Promit sa ma intorc rapid la tramvaiul meu si sa imi continui  sa merg pe sine, fara ca interesele calatorilor sa fi lezate in vreun fel.

S-ar putea sa le placa lor sa isi vada vatmanul relaxat, zambitor si mereu mandru de meseria lui.

Noul nationalism european

Acum, cand vestul a descoperit ca imparatul este gol (a se citi ca are datorii nesustenabile), ies la iveala adevaratele fete civilizate ale fiecaruia.

Inca nu pot sa uit plecarea de la kw cand, pe o mare agitata, asteptam cu totii mica ambarcatiune care sa ne va duce pe nep, vaporul cel mai mare din formatie, singurul dotat cu helio-punte si suficient de stabil pentru a pemite aterizarea elicopterului in ziua aceea. Eram vreo 15 cei care asteptam transferul. Barca putea lua odata numai 4 oameni. Trebuiau facute 4 curse. Cand barca s-a apropriat de noi, am simtit un cot in coaste; precipitat si-a facut loc capitanul. Dorea sa plece cu primul transport. Ii disparusera zambetul calm si atitudinea relaxata. Omul vroia sa ajunga mai repede acasa, chiar daca pentru asta trebuia sa imparta cu generozitate coate pentru a se baga in fata.

Acesta este un exemplu banal de metamorfoza in situatii mai mult sau mai putin critice a unor oameni care in situatii “normale” inspira incredere si control a situatiei.

La nivel de tara putem vedea aceste lucruri in Europa. Cei care pana ieri cunosteau o crestere constanta a nivelului de trai au aflat ca exista si caderi economice; au aflat ca stilul de viata mult prea costisitor fata de cat produc a dus la indatorari serioase care cu greu pot fi achitate. Politicienii, in imposibilitatea de a atrage simpatia maselor prin bunastare sociala, locuri de munca si perspectiva unui viitor sigur, au scos din maneca un as oarecum uitat mai bine de 65 de ani: nationalismul.

Exista deosebiri de esenta intre nationalismul de acum 65 de ani si germenii nationalismului care rasare acum in Olanda, Spania, Italia, Ungaria, Belgia, Marea Britanie, Franta si Germania. In trecut nationalismul insemna dragostea de tara, de pamant. Insemna respectarea si promovarea istoriei si a culturii nationale. Cautam lucruri care sa ne apropie, ne cautam si ne iubeam semenii. Raportarea la exterior se facea exclusiv prin prisma impartasirii acestor valori; inferioritatea strainilor era masurata functie de gradul lor de integrare in ceea ce era considerat “autohton”, autentic.

Din aceste motive nationalismul european se baza pe 2 idei principale:

-          Sentimentul de identitate nationala;

-          Sentimentul de proprietate (tara asta este a noastra, din mosi stramosi).

Ulterior haina nationalista a inglobat si sentimentul imperialist al celor care istoric ocupasera mai multe teritorii in trecut (Germania, Marea Britanie, Franta, Olanda). Asa a inceput, la numai 20 de ani de la primul, cel de-al doilea razboi mondial.

Odata cu anii ’60, cand diferentele economice dintre est si vest se accentueaza, incepe o migratie consistenta catre miracolul capitalismului european. Primele generatii de emigranti au avut de infruntat discriminari puternice. Abia copiii lor au reusit sa estompeze sentimentele de superioritate ale “gazdelor” si sa fie acceptati ca egali in societatile in care se nascusera. La acest lucru a contribuit masiv si bunastarea generata de mana de lucru ieftina adusa de parintilor lor.

Acceptarea noului fond genetic, a noilor culturi si traditii a insemnat si diminuarea sentimentului de identitate nationala. De exemplu in Paris, in perioada vacantei de vara, se zice ca nu mai exista francezi. Raman numai emigrantii care isi permit vacanta numai atunci cand pot fi inlocuiti la locul de munca.

Nu pot uita vara acestui an cand, pentru scurta vreme, a trebuit sa fac naveta cu trenul regional intre Paris si Massy. Dimineata eram singurul alb din tren; in rest numai persoane provenite din fostele colonii franceze din Africa. Toti citeau coranul inainte de a incepe ziua de munca la 08:30.

(more…)