Category: amintiri

Romanii de afara

Sunt multi, raspanditi peste tot
Romania in afara granitelor nu exista. In afara Romaniei exista numai romani. Sunt de toate varstele, etniile si categoriile sociale. Unii vorbesc mai bine sau mai prost romaneste, unii sunt mandrii de originea lor, altii omit cat pot de des sa imi mentioneze nationalitatea.

Sunt multi, raspanditi peste tot. Fiecare a avut motivele cand a ales sau a trebuit sa plece. Unii revin acasa. Inadaptarea, insuccesul in deplasare sau potentialul succes mai mare de acasa, oboseala sau vremea pensionarii sau pur si simplu nostalgia dupa paradisul pierdut de acasa ii atrag precum flacara lumanarii atrage fluturii. Locul nostru, saracul …

Altii aleg sa ramana. Auto-exilati profesional si financiar, fara perspective in tara de origine, nu au alta alternativa decat sa imprumute identitatea altor locuri si oameni. O minoritate printre romanii de afara o constituie inapdaptatii social sau politic, cei pentru care societatea romaneasca are mai multe lucruri rele decat bune. Experienta discriminarii sociale sau sexuale, precum si sentimentul unei insecuritati sociale generate de spaga necesara pentru profesor, politist, preot, doctor, judecator, procuror, ziarist, instalator, electrician, etc devine si mai mai atroce dupa initierea in alte sisteme de valori unde discriminarea este cel putin cosmetizata iar munca individului este renumerata si motivata exclusiv de salariu. 

In cei aproape sapte ani de cand lucrez pe vapoare si cobor din cand in cand pe tarmuri mai mult sau mai putin indepartate i-am cunoscut pe cativa dintre ei si le-am ascultat povestile. Ei au intrat si au ramas in sufletul meu, un alt roman pribeag, care insa are norocul sa traiasca in ambele lumi, afara si acasa.

De dragul lor si a acestor ani care m-au ajutat sa ma inteleg si sa imi cunosc familia din care ma trag mai bine am sa le scriu povestea, asa cum mi-au spus-o si asa cum am inteles-o. Inchei acest preambul cu o precizare importanta: povestea oricarui emigrant nu poate fi decat despre greutati acasa, curajul de a pleca, greutati intampinate acolo unde a ajuns si ulterior un succes mai mic sau mai mare pe taramul fagaduintei, oricare ar fi el. Marea lor majoritate poarta in suflet dorul de casa. Asa cum mi-a spus cineva (il voi mentiona in aceasta colectie de povestiri adevarate) ceea ce ai in Romania nu poti avea afara si invers.

(more…)

Amintiri 1

A scrie numai despre trecutul imediat si despre prezent inseamna o limitare majora.

In mod evident multe intamplari memorabile au scapat jurnalului meu de bord. A omite sa le trec pe pagina web inseamna a ma priva singur de niste amintiri de tip “rasu’-plansu’”. Ori asa ceva nu se face!

In vara lui 2007, in vasnica companie pentru care lucram – WG, se intamplau 2 fenomene care puneau probleme mari departamentului de resurse umane:

  • dolarul se grabea ca cada in WC printr-o devalorizare accelerata
  • industria petrolului, implicit seismica, cunosteau o explozie a dezvoltarii

Cum noi eram platiti in USD, iar concurenta platea in Euro sau lire sterline, era o decizie usoara sa pleci la altii care te primeau cu bratele deschise si cu un salariu cu pana la 100% mai mare.

Au aparut astfel rapid voci care cereau compensarea devalorizarii dolarului.

Propriul meu calcul financiar arata ca eram platit cu 25% mai putin fata de momentul in care intrasem in companie.

In aceste conditii, LW, managerul vaporului nostru si in acelasi timp starostele corporatist pentru America de Nord, s-a hotarat sa ne faca o vizita pe mare.

Nu a venit oricum. In elicopterul care ii era pus la dispozitie mai era insotit de inca 4 barosani de la marketing si resurse umane + o armata de fotografi.

Ziua a inceput in forta. Au ales 8 dintre noi mai aratosi. Nu stiu cum, insa s-a nimerit sa fim o gasca eterogena: caucazieni, hispanici, asiatici si negrii.

Ne-au dat echipament de protectie nou si lucios si ne-au adus la cunostiinta ca se va face o sediunta foto in care vom putea arata ce angajati fericiti si multiculturali are WG.

Timp de 2 ore am stat in soarele naprasnic si am zambit. Am uitat daca aveam voie sau nu sa transpiram!

Dupa aceea am venit la masa si ni s-a spus ca LW ne va tine un discurs despre viitorul nostru in WG.

Domnia sa a inceput cu faptul ca suntem cel mai bun echipaj seismic de pe cel mai bun vapor seismic din cea mai buna companie seismica din lume.

Noi nu ne-am emotionat; toata flota auzise chestia asta si deja incepea sa ne plictiseasca cliseul.

Pe urma am intrat in chestiuni concrete. Ni s-a spus ca firma nu are bani sa compenseze prabusirea dolarului. Liniste penibila!

A urmat apoi o lista lunga de imbunatatiri ale vietii noastre de pe vapor si in companie in general. Toate insa erau programate in viitor!

Acestea fiind zise si facute, suita imparateasca a strans mainile unora dintre proletari si s-a urcat grabita in elicopter.

Noi, prostii, obisnuiti sa dramuim si ultimul ban, am trecut la calcule:

  • Excursia asta cu elice a imparatiei a costat circa 20.000 USD.
  • Au cheltuit banii astia ca sa ne zica ca nu au bani sa ne creasca salariile.
  • Noi pe vapor suntem 50 de oameni

Daca LW, in loc sa vina pana aici pentru a genera o atmosfera penibila, ne-ar fi trimis un cec de 20.000 de USD, am fi avut fiecare un bonus de 400 USD. Suma asta ne-ar fi facut fericiti si ne-ar fi inchis gura.

Unde mai pui ca nici nu mai murdaream 8 seturi noi de echipament de protectie la sedinta foto!