Sunt multi, raspanditi peste tot
Romania in afara granitelor nu exista. In afara Romaniei exista numai romani. Sunt de toate varstele, etniile si categoriile sociale. Unii vorbesc mai bine sau mai prost romaneste, unii sunt mandrii de originea lor, altii omit cat pot de des sa imi mentioneze nationalitatea.
Sunt multi, raspanditi peste tot. Fiecare a avut motivele cand a ales sau a trebuit sa plece. Unii revin acasa. Inadaptarea, insuccesul in deplasare sau potentialul succes mai mare de acasa, oboseala sau vremea pensionarii sau pur si simplu nostalgia dupa paradisul pierdut de acasa ii atrag precum flacara lumanarii atrage fluturii. Locul nostru, saracul …
Altii aleg sa ramana. Auto-exilati profesional si financiar, fara perspective in tara de origine, nu au alta alternativa decat sa imprumute identitatea altor locuri si oameni. O minoritate printre romanii de afara o constituie inapdaptatii social sau politic, cei pentru care societatea romaneasca are mai multe lucruri rele decat bune. Experienta discriminarii sociale sau sexuale, precum si sentimentul unei insecuritati sociale generate de spaga necesara pentru profesor, politist, preot, doctor, judecator, procuror, ziarist, instalator, electrician, etc devine si mai mai atroce dupa initierea in alte sisteme de valori unde discriminarea este cel putin cosmetizata iar munca individului este renumerata si motivata exclusiv de salariu.
In cei aproape sapte ani de cand lucrez pe vapoare si cobor din cand in cand pe tarmuri mai mult sau mai putin indepartate i-am cunoscut pe cativa dintre ei si le-am ascultat povestile. Ei au intrat si au ramas in sufletul meu, un alt roman pribeag, care insa are norocul sa traiasca in ambele lumi, afara si acasa.
De dragul lor si a acestor ani care m-au ajutat sa ma inteleg si sa imi cunosc familia din care ma trag mai bine am sa le scriu povestea, asa cum mi-au spus-o si asa cum am inteles-o. Inchei acest preambul cu o precizare importanta: povestea oricarui emigrant nu poate fi decat despre greutati acasa, curajul de a pleca, greutati intampinate acolo unde a ajuns si ulterior un succes mai mic sau mai mare pe taramul fagaduintei, oricare ar fi el. Marea lor majoritate poarta in suflet dorul de casa. Asa cum mi-a spus cineva (il voi mentiona in aceasta colectie de povestiri adevarate) ceea ce ai in Romania nu poti avea afara si invers.
