Dezgustul meu pentru omul politic roman sper sa devina creativ.
Lipsit de prejudecati, cu simpatii amestecate pentru diversele doctrine politice care nu reusesc sa se traduca in fapte sau aliante, imi propun sa critic echidistant scrierile publicate pe blogurile personale si oficiale ale principalilor actori politici.
In curand politice de la acspot!
Actualizare:
politice de la acspot traieste. Este live! Intra aici.
In tinerete am fost cercetas. Multe lucruri bune si frumoase am trait pe vremea aceea.
Circula printer noi un banc care ne amuza tare mult. Era, evident, despre Bula care fusese invatat la scoala ca trebuie sa faca in fiecare zi o fapta buna.
Intr-o dimineata ajunge in clasa si profesoara il intreaba:
- Ce fapta buna ai facut azi Bula?
- Am ajutat o batranica sa treaca strada, desi ea nu vroia!
Bancul asta uneori imi pare a fi cruda realitate. Unii oameni trebuie ajutati cu forta. Mai ales unii dintre ei …
Animat de intentii bune, cochetez cu idea de fi din nou voluntar pentru ONCR. Sunt suficient de nebun sa ma consider dator fata de cei de la care am luat atat de multe.
Insa lucruri limpezi pentru mine sunt extrem de incetosate pentru altii. Romanul nu a inteles ca munca voluntara este tot o munca.
Voluntarii de weekend insa cu CV pe 4 pagini apar pe banda rulanta a ONG-urilor. De cand e la mare pret sa ai ceva de genul asta trecut la experienta anterioara toti au fost cuprinsi de febra voluntariatului. Mai prost se sta insa la capitolul efort si timp alocat.
Deja am redactat un proiect pentru ei pe partea de identitate organizationala. A trebuit sa conving multi membrii ca acest lucru este important si ca trebuie statutat la OSIM.
Se poate ca docul 40, locul in care stationam de mai bine de o saptamana, sa ma indemne la miscare.
Se poate ca DJ Tiesto, pe care il reascult dupa aproape 2 ani, sa ma energizeze din nou.
Sau poate speranta moare ultima? Sa fie oare acesta triumful oprimismului in fara realitatii – viata este o jungla in care altruismul devine un handicap?
Azi am dat cu ‘Delete‘ la blog-ul “Echipa Geo”. Nu aveam timp de el, nu scria nimeni, nu intra nimeni. De ce sa consumam resursele celor de la BlogSpot degeaba?
Ca o compensare a apetitului meu de distrugere, in data de 21 octombrie 2007 am dat nastere unui nou proiect online: Experiential Education for You(th).
Ideea acestui proiect a venit cam pe vremea cand am aflat ca voi fi tata si am cazut pe ganduri vis-a-vis de educatia pe care copiii o vor primi la scoala.
Ulterior, la acest proiect mi s-a alaturat si Theo, care se implica tot mai mult. Desi amandoi suntem cu timpul in pioneze, merge inainte in pas de testoasa.
Sa vedem ce o sa iasa!
Niciodata nu am excelat la capitolul popularitate. La fotbal, cand se faceau echipele, nu eram niciodata ales primul. Mai tarziu, in liceu si facultate, eram nu prea eram invitat la mondenitati. Cand totusi se intampla asta, nu onoram intotdeauna invitatiile. Mereu aveam altceva de facut.
Nici acum nu prea ma inghesui sa fiu prietenos. Nu sunt cautat si nu caut.
Azi insa s-a intamplat ceva ciudat. Au tabarat pe mine, pe Y! messenger, 3 fosti colegi de facultate. Si ei, ca si mine, au plecat din
Am facut schimb discret de informatii, interesandu-ne de leafa, program, fosti colegi. Asta mi-a dat de gandit. Am realizat cat de multi romani suntem in lumea larga. Suntem multi care muncim ca ingineri sau cercetatori in geostiinte.
Merita sa stim unii de altii. Merita sa tinem legatura intre noi.
Asa s-a nascut astazi proiectul Echipa Geo – un blog comun al celor care muncesc in afara Romaniei in geostiinte, in special geologie si geofizica.
Fostii colegi au fost incantati de idee. Sa vedem insa cati vor raspunde invitatiei de a contribui pe un blog comun cu articole si fotografii.
Timpul ne va arata daca romani, pe langa dorinte, pot trece si la fapte.
