Category: idei

Confesiuni de vapor

Am scris mai demult chestiile astea, insa am ezitat sa le public. Paharele de Shiraz de Australia si ploaia m-au facut insa mai comunicativ. Mai jos sunt ganduri vechi de o luna.

Din nou am trecut pragul celor 4 saptamani de izolare.

Starea relativ buna in care ma aflu are o explicatie. Infernul primelor 3 saptamani mi-a prins bine. Muschii incordati, mirosul pestinential de alge in putrefactie, atentia concentrata pe obiectele in miscare si efortul continuu de a optimiza timpii de executie m-a facut incapabil sa mai gandesc. Asta da binecuvantare – sa nu gandesti. Poate voi mai avea sansa asta si alta data.

Acum tot ce imi doresc este sa ajung la Oslo unde voi fi impreuna cu Adina pentru 10 zile. Sunt putinele noastre momente de normalitate. Sau asta e visul? Recunosc ca incep sa fiu confuz.

Pe plan profesional lucrurile trebuie sa se schimbe. Daca baietii astia se pare ca au uitat de mine, eu unul nu am uitat de mine insumi. Lucrurile trebuie sa se schimbe.

Impresia foarte buna care facut-o la birou, disponibilitatea de a risca si dorinta de a lasa seismica in urma, combinate cu lansarea noului departament de electromognetism in domeniu marin m-au facut sa ies la negociere. Am cerut transferul.

Primul raspuns a fost destul de incurajator. Mi s-a spus ca studiile mele si experienta mea de pana acum in companie vor ajuta noul departament abia achizitionat sa fie mai usor si mai repede integrrat in firma. Era mai mult decat speram. Voi afla mai multe la birou.

Pana una alta, ca sa mai treaca vremea, incerc sa contruiesc o arhitectura viabila la noul CTR 3.0 si Vasile programeaza noul site. Desi proiectul asta promite mult pe hartie, am indoieli serioase asupra succesului sau. Solutiile propuse de noi si facilitarea structurarii eficiente a informatiei nu fac 2 parale cand oamenii nu vor sa vorbeasca.

Incerc sa uit de efort si de bani cheltuiti si incerc sa termin acest proiect la standardele mele.

Un matelot obosit.

Padurile din Piatra Craiului

M-am implicat inca de acum un an (cred) intr-un protest modest ca anvergura pe lista interba de discutii Alpinet, dar al carui obiect face ravagii vizibile din avion: defrisarile barbare din Piatra Craiului. Am incercat sa sustin si sa intermediez publicarea unui articol in Academia Catavencu despre asta. Nici un rezultat – lipsa de interes din partea ziarului si a celui care trebuia sa scrie articolul.

Lucrurile s-au linistit, pana cand subiectul a fost redeschis de persoana pe care o voi cita mai jos. Il voi cita pe ganditor in pagina mea, pentru ca e prea adevarat si pentru ca subscriu. Atat pot face si eu. Da-ti si voi mai departe. Macar sa citim si sa stim incotro mergem.

Citat:

”In ideea de a cauta o cale de stopare, am avut nefericita idee, de a discuta despre Campionatul asta National de Defrisari cu o persoana suficient de informata. Am fost pus cu botul pe labe, iar flacara sperantei a fost adusa la nivel de anemica palpaiere.

Putem sa ne dam si-n cur si-n cap – mi-a spus respectiva persoana – si nu o sa oprim taierea nici unui arbore din cei care sunt planificati sa cada. Am sugerat ideea unui demers catre comisiile de mediu ale diverselor organisme ale UE, mai ales acum in ajunul integrarii. Am reusit sa-l amuz copios. “Adica tu te plangi negustorului de carne ca se taie oile?”.

Intr-adevar, nu am cautat niciodata sa vad incotro se duce tot acest lemn ?! Inghite o Romanie cu o productie industriala la sub 50% fata de cea din ’89 atata lemn? Evident ca nu! Lemnul acesta zboara afara.

Cu cat mai repede dispar padurile noastre cu atat rezista mai mult padurile lor. Singurul demers patriotic al autoritatilor romane a fost sa limiteze mafia araba a lemnului care ducea prea mult lemn in Orientul Mijlociu si nu spre Europa (vezi din aceasta perspectiva si cazul Haisam).

In competitia economica intre marile blocuri (UE, SUA s.a.) lemnul brut si ieftin romanesc e prea important iar argumentele ecologice sunt mofturi de fraieri.

Daca cineva din UE ar fi dorit sa limiteze dezastrul s-ar fi introdus limitari (cote) la importurile de lemn din RO. Nu am auzit de asa ceva din partea UE si nici nu o sa auziti in vecii, vecilor. Limitari sunt doar la produsele noastre agricole si industriale. La materii prime, canci! Acolo-i economie de piata!

Plangem dupa animalele ucise in barbare vanatori. Credem cu aceiasi naivitate ca dupa 2007, ele se vor limita drastic. Daca am vedea cam ce oameni grei vin sa vaneze in Romania, ne-am ingropa speranta si am pune mana pe pusca.

Macar sa le omoram noi, ca-s ale noastre!”

by BD

Am incheit citatul.