Deunazi, o colega de-a mea isi exprima uimirea vis a vis de imaturitatea manifestata (e drept, punctual) de foarte multi dintre colegi nostrii (opinie pe care sincer, nu o impartasesc). Oripilata de abaterea flagranta fata de modelul ei de Fat-Frumos, colega s-a jurat sa fie foarte atenta, in viitor, mai cu seama in alegerea partenerului (ala, de-l obtii, cu acte de la Primarie), nu care cumva sa aiba parte de un exemplar masculin insuficient evoluat psiho-emotional.
Am incercat sa o conving de zadarnicia cautarii precum si de pericolele iminente care o pasc respectiv, acela de a ramane fata batrana. Asta pentru ca, inca de la izgonirea din Paradis, barbatii sunt condamnati sa fie imaturi si porci.
Demersul franc, direct, s-a soldat cu o respingere categorica evident, fara vreun argument logic. M-am vazut nevoit sa fac apel la bibliografie si opera mea de cercetare stiintifica, cu trimitere explicita la una din povestirile foarte dragi mie, veritabila pilda ontologica: Povestea Porcului.
Studiile aprofundate pe care le-am intreprins au demonstrat fara dubiu interventia brutala in forma originala a povestirii a carui final survenea imediat dupa noaptea nuntii (si viata noastra sociala, tot cam atunci ia sfarsit!). Formula de incheiere fiind cea clasica: “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.
Ce adevaruri ontologice esentiale ne transmite pana aici acest admirabil basm ispirescian?
1. Confirma in parte teoria ca “toti barbatii sunt niste porci ” in sensul ca, strict din punctul de vedere al femeii, se intampla uneori ca, unii dintre noi sa fim perceputi astfel;
2. Din motive inca neelucidate, noaptea femeile uita de caracterul porcin al partenerului si, intunericul noptii, ii atribuie acestuia insusiri si calitati omenesti. Pentru a fi mai elocvent autorul basmului abordeaza o forma de patologie extrema in care partenerul este confundat cu un print sau alte personaje ce ocupa pozitii inalte pe scara ierarhiei sociale . Interesant este ca, ulterior trezirii din reverie, femeia isi mentinele exigentele la nivel de print, dar il trateaza pe barbat ca pe un porc ;
3. Tentativa de schimbare a barbatului (creatia primordiala a lui Dumnezeu) se pedepseste aspru;
4. Secretul fericirii alaturi de omnivor consta in acceptarea resemnata si smerita a naturii si obiceiurilor sale caci, chiar asa porci cum sunt, barbatii nu pot fi schimbati de catre femei (de ce oare? iata o intrebare pentru viitor seminar);
Pana in acest punct al povestirii naratiunea curge normal, trecand de la situatiile de convietuire paradisiaca a celor doi, la plecarea justificata a partenerului si la binemeritata pedeapsa divina cu care este gratulata exconsoarta. Cercetatori de prim rang au observat insa ca, la finalul textul initial, s-au efectuat adaugiri, in sensul continuarii povestirii. Urme ale unui amestec de lacrimi si fard descoperit pe manuscrisul initial, au facut sa se constate, fara putere de tagada, ca autorul completarilor este femeie.
Scopul: sa sugereze viitoarelor generatii de Eve ca, in pofida suferintelor provocate de pedeapsa divina, reintoarcerea barbatului in paradisul initial, precum si schimbarea acestuia este posibila. Fals! Barbatii sunt si raman ceea ce sunt (porci pentru o anumita parte a presei controlata de moguli) !
Ideea periculoasa a rasplatei pentru interventia in lucrarea divina este dublata de una si mai diabolica, aceea ca , prin sacrificiu , femeile ne pot transforma in printii la care au visat.
Iata deci izvorul lungului sir de suferinte si victime din istoria realtiilor intersexe, victime presarate de o parte si de alta a baricadei. Iata sursa tuturor dezamagirilor si deziluziilor din vietile nostre conjugale !
QED
BD
Om de stiinta si arta
Compozitor, dirijor si sufleur in orchestra vietii
