Category: kw

Cat costa auzul tau?

Flota WG are in jur de 25-30 de vapoare. KW este singura barca dintre acestea care are spor de vapor greu. Primim 33 USD pe zi petrecuta la bord in plus pe langa plata si primele comune.

Eu stiu exact ce sunt acesti bani. Sunt costul deteriorarii auzului meu! Pe KW, dincolo de conditiile grele de viata la bord, echipamentele primitive si lipsa de suport, exista ZGOMOTUL.

Cand am pasit prima oara la bord mi s-a parut un infern. Trebuia sa tip ca sa ma fac auzit. In primele zile am crezut ca am de a face cu oameni extrem de nepoliticosi. Nu multi imi raspundeau la salut. Nu mi-a luat insa mult timp sa inteleg ca de fapt nu eram auzit de potentialii interlocutori. Dupa mai bine de un an petrecut pe acest vapor, auzul le fusese grav alterat.

Noaptea nu mai am probleme cu patul care se misca neincetat. Trebuie insa sa imi construiesc o liniste artificiala. Imi pun doape in urechi. Huruitul compresoarelor si bubuitul pustilor cu aer comprimat inceteaza ca prin minune. In capul meu se face liniste, iar in corp coboara oboseala.

Dimineata ma trezesc cu o durere surda de timpane. O rezolv cu cafea si cu numaratul zilelor din calendar.

Am stat 16 zile pe KW. Am facut in plus 528 USD. Cat costa auzul tau?

Memorii KW 2

KW are dimensiuni reduse este foarte vioaie pe valuri. Acest lucru nu este insa bine. Noptile sunt lungi aici. Patul meu este orientat prova – pupa. Acest lucru inseamna ca arunci stau in pat sunt leganat babord – tribord.

Desi aparent este o chestiune de nuanta, este una de substanta: NU am zis ca dorm. Pentru ca nu prea pot sa dorm.

Aseara aproape am fost aruncat din pat la fiecare leganare a vaporului. Tot ce era pe masa ajunsese pe podeaua containerului. (Apropos, asta e noua mea cabina). Nici nu m-am obosit sa ma sinchisesc de asta.

Pentru mine era mai important sa gasesc o solutie sa dorm fara sa ajung langa lama de ras si periuta de dinti (adica pe podea). Motivatia mea era cu atat mai mare cu cat folosim paturi suprapuse, iar eu, ati ghicit, stau in patul de deasupra.

Am luat vestele de salvare de pe dulap si le-am bagat sub saltea, in marginea dinspre exterior. Am realizat astfel o copaie avand salteaua propriu-zisa pe o parte si perete containerului pe cealalta.
 
Riscul de a ma trezi pe jos plin de cucuie a fost astfel dramatic redus. Au ramas zgomotele si inconfortul pozitiei.

A fost o noapte lunga; au ramas inca 12.

Memorii KW 1

Din cana de cafea sar stropi. Vaporul se leagana ritmat pe valuri. Compresoarele huruie. E timpul pentru primele impresii de pe Kylie Williams.

Am lucrat in ultimele 3 zile intr-un regim destul de dezordonat, in reprize de 12-16 ore de munca. Pauzele au fost scurte, 6–12 ore.

Putinele ore de somn au fost intrerupte de baietii care cica vegheaza la protectia mamiferelor marine.

Sunt 3 indivizi boemi care freaca menta pe punte. ”Munca” lor consta in a se uita in jurul vaporului dupa balene. In cazul in care zaresc vreuna, ne cer sa oprim sursele seismice cu aer comprimat. Au mereu un aer serios si ii suspectez de complexe de superioritate.

Numarul redus de paturi m-a obligat sa impart pana acum cabina cu ei. Somnul din pacate nu a fost foarte consistent. Cei 3 baieti reveneau des in camera dupa MP3 Player, palarii si creme de soare.

Incepand de astazi am ramas singur pe tura si mi-am gasit o cabina decenta in care sunt singur pentru 12 ore si pot dormi cum se cade.

KW este o calatorie in timp. Traiesc aici seismica anilor ’70. Reteta este simpla. Se ia un vapor folosit la transport, i se modifica rudimentar si provizoriu puntea si se adauga surse seismica.

Se pune un container pe un schelet de metal. El devine “camera instrumentelor”. Inaltimea este un avantaj in caz de vreme rea. Valurile nu ajung pana aici.

Oamenii aici sunt relaxati. Mancare este buna si este voie buna. Nu exista sefi disperati sa implementeze proceduri de sters la fund. Se foloseste bunul simt.

In urma discutiei cu mecanicul am aflat ca pe acest vas a fost un singur accident in 2 ani. Accidentatul a fost bucatarul care si-a prins degetul in usa unui frigider masiv.

Asa cum zicea tata socru, in uzinele Romaniei anilor ’60 – ’90 numai prostii se accidentau. Baietii destepti stiau sa se pazeasca. Asa este si aici. Baietii stiu cum sa nu intre in bucluc.

Revin la QHSE. Pe o barca ca Neptune, unde paranoia eliminarii riscurilor este religie, mereu isi mai rupe unul cate o glezna. Aici, intr-un loc care ar trebui inchis de urgenta daca ar fi sa respectam standardele, nu se intampla asa ceva.

Daca clientii ar vedea ce tehnologie “inalta” are WG, probabil s-ar gandi de 2 ori daca sa contracteze acest vapor sursa.

Scopul scuze mijloacele. Clientii se duc sa vada Neptune. Baietii sunt fericiti (si relaxati) aici.