Chiar inainte de inceperea noului an am spart toarta canii “Omul este suspus greselii” creata de Mihai Stanescu.
Sper la cat mai putini supusi in 2011!
Category: marturisiri
Imi plac desenele animate
desen realizat de epimirand
De cand M. a inceput sa controleze programele TV pe care le putem urmari am inceput sa stiu tot ce ruleaza pe Minimax si Baby TV.
In seara aceasta, dupa mult timp, am avut oportunitatea de a controla nestingerit telecomanda intre orele 19:00 si 20:00. Am incercat curios jurnalele de stiri de la diverse televiziuni. Ei bine, nu am rezistat decat 5 minute pentru a ma “informa”; stirile tampite si demagogice asezonate obscen cu bascalie la adresa omului politic roman si a institutiilor statului mi-au facut sila. Am schimbat pe U TV si, ascultand muzica la televizor, am inceput sa imi fac agenda pentru zilele urmatoare.
Lectia din seara aceasta este ca pot invata mai multe din desene animate pentru copii mici decat din programele de stiri interne romanesti.
La lasarea serii eu fug
desen realizat de epimirand
La servici am invatat multe lucruri care nu folosesc nimanui in afara angajatorului. Am facut-o pentru bani.
Acasa, o notiune care incepe sa isi schimbe semnificatia pentru mine, am invatat sa ignor batranii si copiii care cersesc, la fel ca si abuzurile de orice fel ale “baietilor destepti”. Am facut-o pentru confortul meu psihic.
De ce nu as invata sa fiu indiferent la destinul tarii care m-a crescut? De ce nu m-as rupe fizic si emotional de locurile si oamenii cadva atat de dragi mie?
Vin vremuri grele. Vremuri in care generatia mea, asemenea generatiei parintilor nostrii, va trebui sa se sacrifice pentru generatia urmatoare. Sa ne rupem de la gura, sa umblam cu gauri in talpile pantofilor, sa uitam sa ne facem ochelari de vedere sau sa ne cumparam medicamente, totul pentru a reusi sa ne hranim copiii.
In acest amurg ce prevesteste o negura deasa si de durata eu imi fac bagajele. Calatoria pe care o voi incepe in curand este un lux pe care putini si-l permit. Destinatia mea este normalitatea, o notiune care si-a pierdut demult intelesul in Romania.
Am sentimmentul ca fug de pe o corabie care se scufunda. Sar in barca de salvare rusinat de slabiciunea mea, insa alternativa de a ramane pe loc inseamna pierderea oricarei sperante. Romania este acum infernul lui Dante.
Fug fara sa ma uit in urma. Voi invata multe. Voi invata sa ma rup de aceste locuri si de oamenii atat de dragi mie candva. O voi face pentru confortul meu psihic.
Company man
Cu 4 ani in urma imi priveam cu spaima colegii incapabili sa vorbeasca sau sa se gandeasca la altceva in afara de servici.
Prin aeroporturi, in drumul catre casa casa sau, dimpotriva, catre mare, auzeam in jurul meu numai discutii si explicatii legate de profesie, planuri de viitor legate de cariera sau amintiri si povestiri legate de activitatea profesionala. Toti erau “company man” de manual.
In aceasta lume stramta ma simteam special, as putea spune superior; eu aveam un universul mult mai vast de activitati si ganduri colaterale. Pentru mine serviciul era mijloc, nu scop.
Anii insa au trecut. Activitatile s-au redus dramatic, gravitand disciplinat in jurul serviciului si a familei. Gandurile au ramas, insa nesustinute de actiuni, s-au rusinat de propria inconsecventa si au devenit mult mai timide.
Acum ma simt mult mai confortabil acum sa vorbesc despre vreme, despre servici si macro-economie. Mi-e teama sa vorbesc despre ce simt sau despre ce as vrea sa fac. M-am transformat in ceea ce nu demult obisnuia sa ma amuze sau, mai rau, sa ma indigneze. Sunt un “company man” incipient, insa cu potential.
Poate ca asta inseamna maturitate – un lung sir de compromisuri si negocieri cu planurile tineretii.
Sau poate calatoria inceputa nu de mult m-a dus departe de locul unde credeam ca voi ajunge. Si nu am avut niciodata o sansa reala de a ajunge acolo unde imi doream.
acspot pe facebook
