Category: nep

Accident mortal pe Neptune

Una din operatiunile cel mai des intalnite in larg la bordul este unui vapor seismic este lansarea la apa si recuperarea barcilor de lucru sau a barcilor rapide.

In acest caz vaporul seimic este asemeni unui portavion care lanseaza si primeste pe puntea sa avioane.

In cazul nostru, barcile sunt coborate si recuperate cu o macara.

La lansare, odata ce barca a atins apa, firul macaralei este eliberat iar mica ambarcatiune, folosindu-si propria propulsie, se indeparteaza de vaporul mama catre locatia dorita.

La intoarcere, in apropierea vaporului mama, vitezele celor 2 ambarcatiuni trebuie egalizate.Din acel moment barca urmeaza un curs lent de interceptie. Imediat ce s-a facut contact intre cele 2 ambarcatiuni, firul macaralei este coborat, iar barca se agata in cui la propriu si apoi este ridicata la bord.

Am fost implicat in aceste operatiuni de nenumarate ori in postura de pasager al barcii si de cateva ori ca pilot.

Mai multe despre aventurile mele cu barca rapida aici.

De fiecare data am fost avertizat de pericolul capsularii barcii (al rasturnarii acesteia in apropierea vaporului datorita valurilor ce se sparg de corpul navei). Nu am patit niciodata nimic insa.

Nici povestea fostului meu sef de echipa, Mark, nu m-a impresionat. Acesta nu putea sa uite cum, in urma cu 10 ani, fiind pasager intr-o barca ce se apropria de vapor, s-a trezit in apa datorita capsularii barcii. Nu toti insa au avut norocul lui.

Din cei 4 pasageri, numai 3 au iesit la suprafata. Al patrulea a ramas prizonier sub puntea rasturnata din cauza vestei de salvare care s-a declansat automat. Flotabilitatea mare a acesteia l-a presat de tavan, nepermitandu-I sa parcurga cei 6 m ce il desparteau de gura de oxigen.

Insa acestea erau povesti de demult.

Ce faci insa cand oameni pe care ii cunosti, pe vapoare pe care ai petrecut ani buni, patesc ceva asemanator?

Marti dimineata, 17 martie, undeva in Golful Mexic, o barca rapida cu 4 pasageri la bord a plecat catre Neptune. In apropierea vaporului aceasta s-a capsulatt. Numai 3 pasageri au fost recuperati de echipele de interventie. Al 4-lea a fost declarat disparut pe 24 martie, dupa 7 zile de cautari ale pazei de coasta americane pe 0 suprafata de cca. 2000 kmp.

Sansele ca astfel de incidente sa se intample sunt mici. Insa exista. Ori acest lucru ma face sa inteleg ca banii pe care ii primesc pentru munca facuta nu sunt totusi atat de multi.

Dumnezeu sa il ierte si sa-l odihneasca!

Amintiri 1

A scrie numai despre trecutul imediat si despre prezent inseamna o limitare majora.

In mod evident multe intamplari memorabile au scapat jurnalului meu de bord. A omite sa le trec pe pagina web inseamna a ma priva singur de niste amintiri de tip “rasu’-plansu’”. Ori asa ceva nu se face!

In vara lui 2007, in vasnica companie pentru care lucram – WG, se intamplau 2 fenomene care puneau probleme mari departamentului de resurse umane:

  • dolarul se grabea ca cada in WC printr-o devalorizare accelerata
  • industria petrolului, implicit seismica, cunosteau o explozie a dezvoltarii

Cum noi eram platiti in USD, iar concurenta platea in Euro sau lire sterline, era o decizie usoara sa pleci la altii care te primeau cu bratele deschise si cu un salariu cu pana la 100% mai mare.

Au aparut astfel rapid voci care cereau compensarea devalorizarii dolarului.

Propriul meu calcul financiar arata ca eram platit cu 25% mai putin fata de momentul in care intrasem in companie.

In aceste conditii, LW, managerul vaporului nostru si in acelasi timp starostele corporatist pentru America de Nord, s-a hotarat sa ne faca o vizita pe mare.

Nu a venit oricum. In elicopterul care ii era pus la dispozitie mai era insotit de inca 4 barosani de la marketing si resurse umane + o armata de fotografi.

Ziua a inceput in forta. Au ales 8 dintre noi mai aratosi. Nu stiu cum, insa s-a nimerit sa fim o gasca eterogena: caucazieni, hispanici, asiatici si negrii.

Ne-au dat echipament de protectie nou si lucios si ne-au adus la cunostiinta ca se va face o sediunta foto in care vom putea arata ce angajati fericiti si multiculturali are WG.

Timp de 2 ore am stat in soarele naprasnic si am zambit. Am uitat daca aveam voie sau nu sa transpiram!

Dupa aceea am venit la masa si ni s-a spus ca LW ne va tine un discurs despre viitorul nostru in WG.

Domnia sa a inceput cu faptul ca suntem cel mai bun echipaj seismic de pe cel mai bun vapor seismic din cea mai buna companie seismica din lume.

Noi nu ne-am emotionat; toata flota auzise chestia asta si deja incepea sa ne plictiseasca cliseul.

Pe urma am intrat in chestiuni concrete. Ni s-a spus ca firma nu are bani sa compenseze prabusirea dolarului. Liniste penibila!

A urmat apoi o lista lunga de imbunatatiri ale vietii noastre de pe vapor si in companie in general. Toate insa erau programate in viitor!

Acestea fiind zise si facute, suita imparateasca a strans mainile unora dintre proletari si s-a urcat grabita in elicopter.

Noi, prostii, obisnuiti sa dramuim si ultimul ban, am trecut la calcule:

  • Excursia asta cu elice a imparatiei a costat circa 20.000 USD.
  • Au cheltuit banii astia ca sa ne zica ca nu au bani sa ne creasca salariile.
  • Noi pe vapor suntem 50 de oameni

Daca LW, in loc sa vina pana aici pentru a genera o atmosfera penibila, ne-ar fi trimis un cec de 20.000 de USD, am fi avut fiecare un bonus de 400 USD. Suma asta ne-ar fi facut fericiti si ne-ar fi inchis gura.

Unde mai pui ca nici nu mai murdaream 8 seturi noi de echipament de protectie la sedinta foto!

 

Bilant intermediar

Astazi am parasit Neptune. Urcandu-ma in barca rapida m-a incercat un sentiment straniu, un amestec de regrete si sperante pentru viitor.

Mi-am dat seama ca cei 2 ani petrecuti la bordul acestui vapor au lasat semne.

In curand am sa uit mizeriile pe le care a trebuit sa le traiesc si imi voi aminti numai acele lucruri care merita – munca grea cu satisfactii pe masura, prietenia echipajului, lectiile de viata pe care sper ca le-am asimilat.

Neptune este primul stadiu al metamorfozei mele catre un barbat (sper) responsabil. Am avut noroc in acest proces – nu a trebuit sa imi negociez valorile fundamentale. Am invatat ca sunt inlocuibil, insa la fel sunt si factorii externi. Si ei pot fi substituiti cu altii.

Am inainte o scurta perioada de tranzitie, o luna pana cand devin din nou dator (ne luam un apartament mai mare), o luna jumatate pana schimb angajatorul si 3 luni pana cand voi fi tata.

Viata merge inainte. Eu trebuie sa tin pasul cu schimbarea.

Despartire grabita

Ieri fac publica sugestia de a tine un training despre kerosen pe barca. 3 ore mai tarziu sunt anuntat ca vineri sau sambata (8 sau 9 februarie) voi fi transferat pana la sfarsitul calatoriei pe una din barcile sursa din formatie – Kylie.

Motivele declarate de ei si cele banuite de mine sunt diverse. Nu are rost sa le enumar.

O stranie coincidenta ma roade insa: cum se face ca acest transfer se sincronizeaza atat de bine cu auditul extern de QHSE de saptamana viitoare?

Hai liberare!