In cadrul ciocnirilor dintre civilizatii (eu si corporatiile multinationale) am invatat ca fiecare organizatie este construita in jurul unui nucleu de valori comune.
In WG una in valorile de baza declarate este QHSE (Quality, Health, Safety and Environment). Deviza noastra este “Safety First!”.
Treaba asta, prin prisma experientelor personale, se deplaseaza vertiginos in zona desenelor animate tragico-comice.
Neptune a trecut in mai putin de 4 luni prin 2 accidente majore. Streamerele noastre a fost lovite pe rand de un vapor chinezesc (septembrie) si de unul dintre vapoarele cu care suntem in formatie (ianuarie).
Streamerele noastre sunt umplute cu kerosen. Incidentele mentionate mai sus au condus la spargerea lor. Din cauza aceasta fiecare participant la operatiunea de recuperare a primit o doza consistenta de kerosen pe piele, implicit arsurile de rigoare.
Lucrurile au fost amplificate si de obsesia initiala a managerilor de a urma normele de QHSE. Manusile textile trebuiau purtate mereu pentru a ne proteja. Ceea ce am aflat foarte curand (noi primii, dupa care si managerii) a fost ca manusile imbibate in kerosen in loc sa te protejeze, agraveaza situatia.
Ronald, mecanicul nostru din Venezuela, a fost primul care a refuzat sa mai poarte manusile. Curand, cu totii am renuntat la ele. Am descoperit ca absenta acestora combinata cu spalarea mainilor cel putin o data pe ora cu sapun din abundenta ajuta.
Inca un pas inainte catre un QHSE mai luminat!
La capitolul tratament in afara de crema tip Nivea nu prea am primit mare lucru. Compania nu era pregatita pentru incidente de o asemenea anvergura. Ni s-a spus insa ca lectia fusese invatata. Data viitoare (Doamne fereste!) vom fi pregatiti.
Acum 2 zile plec in barca cu Jens, Greg, un junior din Venezuela, is Ike, navigatorul nigerian care adoarme in fata monitoarelor.
Ziua era frumoasa. Asteptam doar briza marii sa imi loveasca fata. A fost in schimb una din acele calatorii in care totul a mers prost. Absolut tot!
Incepem cu defectiune la sistemul hidraulic care ne impiedica sa continuam lucrarea. Schimbam barca. Eu si Greg lansam in apa sectiunea pe care trebuia sa o inlocuim. Elicea o ciupeste si astfel este gaurita camasa de silicon. Kerosenul incepe sa tasneasca afara.
Am reactionat mecanic. Mi-am pus ambele maini (cu manusi) pe gaura si am cerut banda adeziva. Greg mi-o aduce. Incerc sa petecesc provizoriu sectiunea, insa presiunea si kerosenul care se prelingea peste tot nu imi permite sa am o priza decenta.
Dupa 5 minute de incercari zadarnice, ma declar batut. Ii spun lui Jens ca nu pot opri scurgerea.
Suntem in punctul in care nu putem continua lucrarea fara a trimite sectiunea gaurita in apa. Jens anunta prin radio ca trebuie sa ne intoarcem din cauza gaurii. Explica Party Chief-ului ca nu putem continua fara a pune in apa sectiunea gaurita.
Sherifu’ e destept. Face pe prostu’! Ii da inainte ca e bine sa terminam lucrarea. Jens se uita descumpanit la mine. Ma intreaba ce decizie as lua eu. Ii zic fara sa ezit ca eu m-as intoarce la bord in conditiile in care alternativa este sa bagam kerosen in apa (eu am fost cercetas cand am fost mic).
Jens este pus in fata unei situatii grele. Pana la urma decidem ca din cauza compensarii presiunii din sectiune cu cea din apa marii nu vom pierde mult kerosen (maximum 10 litri) si continuam sa schimbam echipamente.
A doua zi, asa cum era si firesc, am arsuri pe mana si piciorul drept. Ma duc la Miguel sa imi dea ceva ca tratament. Imi ofera o crema impotriva starilor de mancarime cauzate de muscaturile insectelor! Nu avea altceva!
L-am prins in camera instrumentelor de fata cu Party Chieful si l-am intrebat tare daca nu avem ceva si pentru arsuri cu kerosen. Pana la urma a admis ca nu. Party Managerul se uita ca boul gata sa intervina. Pacat ca nu a facut-o, ca as fi avut multe sa ii zic (de dulce evident).
In seara asta, dupa situatia asta absolut anormala avand in vedere precedentele si avergura lor m-am decis sa ma documentez despre kerosen. Sper ca inainte sa plec de pe Neptune sa fac o prezentare cu caracter de training pe acest subiect si eventual sa propun un inceput de procedura pentru cazurile de expunere la aceasta substanta.
Ni se spune sa stam linistiti ca managerii luminati vegheaza. Mai bine ar dormi somnul de veci. Ne descurcam noi si fara ei.
PS : Mark, seful meu de echipa, mi-a spus ca in 10 ani de lucru cu streamere umplute cu kerosen nu a primit macar un training despre acest subiect.
Safety First!
