Category: romani

Nihil sine atrocitas

Am primit textul de mai jos in data de 17 ianuarie 2012 de la prietenul meu BD. I-am spus sa mai lucreze un pic la el, motivul pricipal fiind ca nu eram de acord cu vandalizarea centrului vechi.

Ulterior am descoperit fabulosul articol al lui Vlad Ursulean dedicat manifestului ultrasilor. Tot ce credeam ca stiu despre suporteri incepea sa se topeasca. Daca au fost sau nu oameni platiti sa comita acte violente nu vom sti niciodata. Insa ultrasii exista cu adevarat, iar manifestul lor este manifestul unei generatii din care (inca) fac parte. Mai mult, simt ca ma reprezinta.

Brusc, randurile scrise de BD capatau sens. Violenta, atunci cand este spontana si nu manipulata, poate fi unica solutie pentru o corectie eficienta si rapida.

Mai jos textul lui BD.

NIHIL SINE ATROCITAS

Titlul acesta extrem de aproximativ (si poate si gresit din punct de vedere al gramaticii limbii latine) s-a nascut spontan in capul meu de reprezentant al “mahalalei inculte si inepte“, transferat fortat in randul membrilor galeriei de fotbal. Nu are importanta cine sunt de fapt. In societate conteaza doar ce stampila care ti se pune!

Port pecetea aceasta temporara pentru faptul de a fi scandat in piata, pe strada, pe trotuar si chiar de pe carosabil “Jos Basescu!”.

Hai, ce mai tura-vura … am fost la “rivolutie” si am avut prilejul sa constat cum a fost provocata, diluata, manjita, manipulata. Cu parere de rau, nu am timp pentru a detalia toate acestea.

Vreau sa vorbesc doar despre conceptul acesta de “fara violenta!” ridicat la rang de principiu suprem de catre smecherii cu gulere albe si purtat de intelectualii saraci cu hainele roase in coate. L-am auzit si acum 22 de ani scandat in acelasi loc si in acelasi moment in care unii calcau oameni cu masinile de pompieri, tab-uri sau masini de jandarmi (securitate, cum ii spunea pe vremea aceea). Cativa construiau baricade, inca cativa se luptau cu militienii. Cei mai multi din piata insa strigau “fara violenta!” Este greu de spus cine a contribuit la asa zisa victorie din acel indepartat decembrie. Legat strict de ceea ce s-a intamplat atunci eu zic ca unii fara altii nu ar fi izbandit si asta poate fi o pilda!

Stapanii de atunci, stapanii de azi, stapanii din toate timpurile au inteles ca gloata unita si violenta nu poate fi infranta. Au lucrat intai la separarea gloatei (voi sunteti intelectuali, voi studenti, voi oameni seriosi … aia sunt niste lumpeni). Apoi au trecut la “dezarmarea” ei: “fara violenta!” De fapt, daca vorbim strict de mini-razmerita asta din ianuarie, galeriile erau inventate si asteptate de dinainte de a ajunge lumea in piata. Ce a urmat nu a fost decat aruncarea anatemei asupra intregii miscari.

Si uite asa, istoria palida a razmeritelor de strada din Romania se inscrie pe traseul: elemente contrarevolutionare, golani si membrii galeriilor de fotbal. Niciodata cetateni, niciodata oameni nedreptatiti, indignati, niciodata voci, niciodata constiinte, doar brate fara cap!

Si totusi … nu vi se pare ciudat ca taman ieri cand nu s-a aruncat niciun bolovan si nicio petarda, au fost cele mai multe arestari!? Nu vi s-a parut revoltator si faptul ca un grup de studenti care marsaluiau la intoarcere de la manifestatie au fost urcati politicos in dubele jandarmilor. Nu vi s-a parut surprinzator ca niciunul nu a protestat si au urcat docili in dube pentru a fi amendati pentru “tulburarea linistii si ordinei publice”? Desigur, le ramane calea legala, a contestarii amenzilor, de parca toata viata noastra ar fi dedicata corectarii abuzurilor din pix, in picioare, la coada, la ghisee etc. Ei bine, vine vremea cand toate abuzurile se corecteaza mai eficient si mai rapid, in piata, la gramada, din pumn.

De ce … ? Pentru ca astia suntem noi, oamenii de pretutindeni. Si de la ciolan si din copacul trufiei nimeni nu s-a dat jos de buna voie!

Retrospectiv 2

Am schimbat vaporul, am ajuns pe OC. Construit de mai bine de 10 ani, are cele mai moderne sisteme de manipulare a streamerelor, inclusiv dintre cele vazute de mine in WG. Munca devine o placere, iar numarul persoanelor necesare muncii “fizice” scade dramatic. Pacat insa ca aceste solutii nu au fost preluate si de restul flotei, adepta a muschilor de otel si a echipelor numeroase.

Dincolo de tehnologie, cel mai mare progres al lui OC este chiar echipajul. Destul de eterogeni cand vine vorba de nationalitati, oamenii sunt relaxati si mereu zambitori. PM-ul este un norvegian uns cu toate alifiile, gata mereu sa se bata pentru echipaj cu cei care doresc sa taie costuri din birou.

In utima saptamana a turei am aflat de la nevasta de protestele de la Bucuresti. Am inceput sa citesc online ziarele si primele vesti au fost legate de jogging-ul iubitorilor fotbalului alaturi de jandarmi prin centrul vechi al orasului. Ca sa nu pierd momentul istoric, am scris repede postul anterior. Ulterior am inceput sa ma bucur cand am vazut ca imbrancielile protestatarilor erau distribuite egal, indiferent de culoarea politica. Entuziasmul m-a cuprins abia atunci cand am vazut ca dl. Voiculescu (trustul de presa Intact Media) era urat de bine la Universitate. Uite ca tineretul, desi se uita la TV, nu are (inca) creierul spalat. Incercarile televiziunilor si a opozitiei de a confisca protestele au esuat pana acum.

Am ajuns in Olanda. Timpanele permanent excitate de frecventele joase ale zgomotului motoarelor, au devenit dureroase din cauza linistii. Si acum, la aproape 3 zile de aclimatizare cu uscatul, inca simt linistea ca pe ceva alogen, generator de dureri de cap.

Ducandu-ma la analize medicale pentru servici, am primit un dus rece. La ghiseul clinicii de TBC unde trebuia sa imi fac radiografia pulmonara, doamna de 50 de ani care imi completa fisa a devenit foarte defensiva cand mi-a vazut pasaportul. M-a intrebat de ce nu am VISA de Olanda. Nu conta ca era student acolo, ca habar nu avea daca eram sau nu pe teritoriu olandez de mai mult de 3 luni, ca totul era platit de companie, ca eram programat de 3 saptamani pentru aceea analiza. Doamna facea dovada ca nu intelege diferenta intre UE, zona Euro si spatiul Schengen. Mai mult, imi demonstra ca clasa politica olandeza este legitima, isi reprezinta cetatenii. Am scos telefonul, am format un numar, i-am dat telefonul sa vorbeasca cu un coleg olandez, dupa care 2 minute mai tarziu imi terminam analizele.

Interesanta si abordarea medicului olandez care mi-a facut consultul general. Mi-a oferit o cafea cu zahar, am facut o conversatie de complezenta de cateva minute si apoi m-a invitat sa imi ia sange si tensiunea. Probabil ca la ei, din cauza ca se fumeaza mai mult, cofeina si zaharul nu sunt considerate excitatoare. Am impresionat cand in proba de urina nu a fost gasita nicio urma de droguri. Medicul s-a grabit sa zica “Good”.

Nu la fel de bine m-am descurcat cu testul audio. Incep sa pierd frecvente joase pe urechea dreapta, semn ca mediul profesional lucreaza.

Inchis in casa, luptandu-ma cu linistea, incerc sa invat pentru examele care sunt foarte aproape. Nu mai citesc atent presa romaneasca. Ma intereseaza mai mult cum vad strainii evenimentele din Romania. Pe Aljazeera acum cateva zile se facea o legatura intre FMI si actuala criza romaneasca. Din cauza masurilor dure de austeritate impuse de exterior eram vazuti ca victime ale americanilor, urmand sa ne calce pe urme francezii si nemtii. La capitolul glume, intr-un comunicat de presa preluat de toti greii (BBC, Reuters, etc) Boc avea numele de Bloc.

Ulterior, multumita domnilor Ponta si Antonescu, Romania a inceput sa fie promovata ca o dictatura, iar Basescu ca pe un clovn. Mai nou, am inteles ca la TV-ul romanesc reporteri inteligenti si bine intentionati se intreaba retoric daca romanii se (mai) pot autoguverna. Poate din cauza asta ma intreaba lumea de ce nu am VISA de UE, pentru ca unii ma promoveaza ca pe un handicapat social, incapabil sa ia decizii corecte pentru sine.

Viata in Occident nu este tocmai roz. Parca este mai simplu pe vapor. Acolo macar nu ma mai dor urechile.

PS: As plati bani grei sa vad continuarea filmului Occident al lui Cristian Mungiu (film facut in 2002 pentru generatia Coca-Cola). Poate un cinefil sau pur si simplu un curios ca mine face o cauza pe facebook in acest sens.

Completare: Cineva a facut o cauza in acest sens. Mai multe aici.

Si ei sunt ca noi

In timpul “operativei” de aseara am avut o discutie mai delicata. Membrii: 2 polonezi, 1 englez si mandea. Subiect:  cum Marea Britanie ar paraliza daca polonezii, principala forta de munca de import din regat, ar pleca acasa: nu ar mai avea cine duce gunoiul, nu s-ar mai gasi struguri si capsuni in magazine, cafenelele ar fi inchise din cauza lipsei de angajati, ziarele nu s-ar mai distribui, etc. Mai in gluma, mai in serios, polonezii i-ar lasa pe englezi sa se descurce singuri daca rata de schimb intre lira sterlina si zlot ar cobora sub 4.

Englezul a incercat sa loveasca inapoi spunand ca vor fi intotdeauna alte natii dornice sa continue munca intrerupta de polonezi, chiar pe bani mai putini. A exemplificat cu zona balcanilor (am apreciat maniera eleganta de a fi  inclus, fara a fi insa vizat in mod direct).

Atunci a venit raspunsul polonez care ne-a lasat atat pe mine cat si pe englez fara replica: daca  vin balcanicii, vin ca sa fure, nu ca sa munceasca.

Si atunci mi-am amintit de povestea bacalaureatului de anul acesta, in care 50% din elevii din Romania au picat. In anii precedenti eram prea preocupati sa ne mandrim cu rezultatele olimpicilor, sa ridicam pumnul in fata lumii intregi amenintand ca vom face de ras NASA. Atribuiam meritele a putini unui sistem schiop, cu o masa inertiala enorma, poate cel mai rezistent la schimbare sistem din Romania.  Uitam ca pentru rezultate bune la invatatura trebuiam sa facem meditatii la fiecare materie in parte.

Cel mai grav poate este ca parintii care acum acuza sistemul de inechitate intre generatii de elevi trec sub tacere faptul ca de ceva ani meditatiile facute cu profesorii de la clasa au devenit veritabile taxe de protectie pentru note mari. Dai banul sa faci meditatia, creste media generala, implicit sansele de a intra mai usor la facultate.

Parintii nu ar fi trebuit sa uite atat de usor sacrificiile mult prea mari facute pentru odrasle. Si-au luat de la gura ca sa plateasca meditatiile. Nu este usor sa asiguri un salariu de jumatate de norma pentru educatia copilului tau cand scoala este gratuita prin lege.

Asa cum niste olimpici ne-au orbit, facandu-ne sa credem ca avem un sistem educational viabil, asa ne orbesc in continuare si povestile de succes ale romanilor care si-au castigat prin munca respectul peste hotare. Suntem multi care muncim din greu, pe bani mai putini ca altii. Insa sunt si multi care fura. Avem multi “ambasadori” care ne construiesc o reputatie de lenesi si borfasi.

Unii dintre copiii nostrii se bazeaza pe copiat, unele dintre femeile aleg maritisul cu un pasaport de calitate superioara, iar unii dintre “barbatii” nostrii fura.

Alti copii sunt olimpici si exista destui romani care suprind prin adaptabilitate, disponibilitate de munca si creativitate. Sa fie procentul asta de 50% succes printre elevii romani aplicabil si peste generatii? Daca da, oare cum il putem creste la peste 75-80%?

Macar adolescentii au avut sansa unui dus rece vara asta. Noi astia mai batrani ce naiba facem?

Ignorarea prezentului

Eu nu fac parte din generatia Coca-Cola si McDonalds. Apartin grupului de copii ai caror parinti nu se temeau sa ii trimita la joaca in spatele blocului cu cheia atarnata la gat.

Din acea perioada imi amintesc cu placere un banc cu Ceausescu a carui implicatii subtile le inteleg abia acum:

Se aproprie sfarsitul lumii. Toti lideri lumii incearca sa gestioneze panica generala. Ceausescu apare la TV (mentionez pentru tineretul Coca-Cola ca pe vremea aceia aveam un singur post TV care emitea numai intre orele 20:00 si 22:00) si ne spune:

-          Tovarasi, stati linistiti la locurile voastre, la noi nu vine sfarsitul lumii; noi suntem cu 100 de ani in urma americanilor!

Radeam incantat de creativitatea noastra, mandru ca stiam sa gasim beneficii legate pana si de pozitia noastra in afara istoriei.

Timpul a trecut, am inceput sa lucrez pe vapoare, interactionand pana acum cu mai bine de 35 de nationalitati. Nu ma mai inveselesc bancuri anti-comuniste, ci scrieri nostalgice din prezent: “Urasc comunismul pentru ca m-a facut sa imi fac iluzii cu privire la comunism” – Bogdan Ghiu.

Ca sa pot fi un partener activ la discutiile politice (evitate la bord, alaturi de cele pe teme religioase) a trebuit sa citesc pe diagonala istoria moderna a lumii din anii ’70-’80-’90. Avand acces numai la stiri despre noile cuceriri ale socialismului, mi-au scapat multe “detalii” capitaliste.

De exemplu, a trebuit sa ajung pe vapor ca sa aflu ca in ’82 a existat un razboi intre Argentina si Marea Britanie asupra controversatelor Insule Falklands. Apropos, recent au fost descoperite importante rezerve de petrol in zona, lucru ce creste din nou tensiunea intre Argentia si Marea Britanie.

Antipatia sefului meu algerian fata de francezi m-a facut sa invat despre lungul razboi de independenta algerian  dintre 1954-1962 dus impotriva ocupatiei franceze.

Tinerii de astazi, desi beneficiaza de infinit mai multe canale de comunicare, au probleme majore sa separe semnalul util de zgomot. La fel si parintii lor. Cati stiu ca Gaddafi inca se mai lupta in Libia cu NATO? Sau ca americanii au atins plafomul maxim de indatorare permis de constitutie si, pentru a evita intrarea in incapacitate de plata, trebuie sa modifice legea pana la 2 august? Sau de conflictul filipino-vitnamo-chinez legat de zonele bogate petrol aflate marea Chinei de Sud?

Fac ratinguri in schimb divorturi penibile, pseudo-emisiuni de stiri si pseudo-analize politice. Vedetele de astazi sunt uitate maine. De multe ori imi intreb sotia cine este cutare persoana din reclame care poarta eticheta VIP. Acea persoana nu exista cand plecasem de acasa!

Accesul la informatii este un efort care consuma neuronii si ne cere timp. Daca subtituim semnalul util cu zgomot, consumam inutil resurse si uzam ireversibil ochii, urechile si creierul. Poate ca ne-ar fi mai de folos un singul canal TV, cu numai 2 ore de program pe zi.

Hipermarketul asta aglomerat informatii inutile nu este cu nimic mai bun decat cenzura totala dinainte, dimpotriva! Continuam si astazi, ca si ieri, sa ingnoram prezentul, pierzand noptile pentru a fi conectati la “stiri”.