Category: straini

Trucuri pentru optimizarea costurilor de personal

E criza. Din pacate toti stim asta.

Am cautat partea plina a paharului si in aceasta situatie. Pana acum nu am gasit nimic util in afara de a mai invata cate ceva din cele pe care le vad in jurul meu.

Voi impartasi cu voi niste trucuri care permit optimizarea costurilor de personal in orice companie cu pretentii.

Cum scriam mai demult, spectrul disponibilizarilor ne ameninta. Angajatorul, conform contractului, daca ne trimite acasa, trebuie sa ne ofere niste salarii compensatorii.

Managerii s-au gandit ca nici aici nu strica sa mai optimizeze costurile. Si uite asa au scos de la naftalina testele de droguri si alcool cand te urci pe vapor.

Statutate in liniile de conduita profesionala, aceste practici apar miraculos numai atunci cand compania considera ca suntem prea multi.

Daca ai baut o bere in ultimele 24 ore sau daca ai tras un fum mai aromat in ultimele 30 de zile pici testul.

Daca ai picat testul, pleci acasa fara nimic.

Si uite asa angajatorul, pe langa faptul ca se asigura ca cei care il reprezinta nu sunt bauti sau drogati, mai salveaza si niste banuti pe care ar fi trebuit sa ii plateasca la disponibilizari.

Discriminare

Criza despre care vorbeste toata lumea a fost pentru mine pana de curand o notiune strict teoretica, pe care o priveam suspicios. Insa timpul nu a mai avut rabdare si m-a lovit cu practica dupa ceafa.

In urma cu 1 saptamana sotia mea si-a pierdut slujba, iar eu am fost anuntat ca in 2 luni se vor face disponibilizari masive in flota seismica din cauza scaderii dramatice a numarului de contracte.

Ca orice supravietuitor care se respecta am inceput deja sa lucrez la un plan de rezerva trimitandu-mi CV-ul la diverse companii.

Prima optiune au fost companiile petroliere din Romania. Rompetrol, OMV, Lukoil, si Grup Servici Petroliere. In aceeasi ordine de idei am scris si la RomGaz.

Desi este incredibil, inca mai exista in Romania o companie care ofera servicii de prospectiune seismica de uscat – Prospectiuni SA. Am aplicat si acolo.

In numele viselor mele de cariera din tinerete nu am uitat nici companiile mari care includ (sau ar trebui sa includa) tangential si servicii de geofizica – Hidroelectrica si ApaNova.

In afara de contactul meu din Rompetrol – DN – nu am primit niciun raspuns. Mi se pare normal. A trecut abia o saptamana de la inceperea corespondentei, este perioada concediilor, iar factorii de decizie, daca nu sunt deja in vacanta, oricum au inceput sa o planifice.

In plus, nimeni nu are posturi vacante zilele acestea. Fie este lovit de criza, fie se restructureaza sau, pur si simplu, asteapta sa vada ce se mai intampla.

Am trimis CV-uri si in afara. La companii care fac gravimetrie si magnetometrie. Imi doresc o tranzitie catre geofizica ambientala.

Insa nici aici nu ploua cu contracte. Locurile de munca vacante se lasa asteptate.

In aceste conditii, trageam sperante ca a 2-a incercare de revenire la vatra, la munca in patrie pentru straini, sa aiba mai mult succes.

Mai multe despre prima mea incercare aici.

Elanul meu de a ma angaja in tara a fost insa curand redus la 0 de amicul meu VM care mi-a recomandat sa nu trec in CV ca am lucrat in afara.

- Asta, imi spunea el, iti diminueaza drastic sansele de angajare!

De ce? Un raspuns logic ar putea fi teama angajatorului ca nu poate oferi un pachet salarial competitiv cu cele din afara.

Ei bine, acest lucru nu sta in picioare! Marile companii din Romania angajeaza pe banda rulanta tineri absolventi de import pe pachete salariale net superioare fata de cele ale omologilor lor romani.

Numai costul chiriei si al diurnei unui expat depasesc cu mult un salariu de debutant pentru un roman neaos care sta dupa colt de companie.

Oare merita investia? Dati-mi voie sa afirm ca nu!

La nivel de top management este firesc sa avem numai straini. Ne-am dat acordul in acest sens cand am vandut toate companiile mari.

Insa la nivel de middle management Romania chiar nu poate produce nimic? Simplul pasaport pe care scrie Franta, Grecia, Marea Britanie, SUA sau Austria inseamna sine qua non aptitudini profesionale net superioare celor autohtone?

Daca raspunsul este NU inseamna ca avem de a face cu discriminare. Discriminarea romanilor la ei acasa. De catre companiile se bat cu pumnul in piept in presa ca sunt responsabile social in plan local (Corporate Social Responsibility pentru generatia Coca-Cola).

Probabil ca discriminare simt cei care adorm de oboseala in Rompetrol, oamenii cu experienta din Petrom, pardon, OMV, fetele tinere de la ghiseele BRD, baietii cu tricouri rosii din Carrefour, echipele tehnice din Romtelecom, Cosmote, Vodafone si Orange, etc cand fac ore suplimentare, in timp ce managerii de import se intorc acasa la 17:00 unde ii asteapta familia.

Pentru cei care au uitat, exista romanii care au murit de epuizare prin munca. Si munca pentru straini are costurile ei.

In 2005 eram primul roman care intra in flota seismica a WG. Am fost privit ca un OZN si am starnit uimire pentru ca intelegeam engleza.

Eu si multi altii ca mine am muncit mai mult decat au furat alti rommani. (Mi-ar place sa pot zice asta si despre oamenii politici din Romania).

Romanii care au trudit si trudesc peste hotare au reusit sa schimbe mentalitati. Datorita lor in prezent se pleaca mai usor din tara la munca. Nu mai suntem vazuti ca mancatori de lebede.

Insa pe zi ce trece este mai greu sa te intorci la munca in tara. Nu ne mai incadram in profilul angajatului agreat de companie.

Subiectul merita extins si in directia companiilor 100% romanesti care au emotii sa angajeze tineri la nivel de middle career formati in afara. Dar nu au intrat zilele in sac. Dupa tura zilnica de 12 ore voi incerca sa ma gandesc si la asta!

Relaxare vs obisnuinta

Nu am apucat sa vad multe in Nantes. Poate a murit curiozitatea, poate s-a diminuat energia, poate s-a extompat dorinta.

Am ratat pana si o incaierare dintr-un bar, intamplare povestita a doua zi cu lux de amanunte de colegii mei.

Cu toate acestea am prins totusi o zi de “cercetari in situ”. Intr-o dupa-amiaza de miercuri, pe o vreme de poveste, am luat la batut strazi anonime ale orasului, de la periferie catre centru.

Punctul meu de reper a fost linia de tramvai care tranzita localitatea de la un capat la altul.

Nu mi-a luat mult – 1,5 ore.

Nu stiu sa exact cum sa explic ce am simtit.

Eliberare de stresul cotidian?

Constientizarea si regretul faptului ca Bucurestiul ma face sa imi pierd putinul par care mi-a ramas pe cap din cauza traficului?

Readucerea in constiinta ca badarania, inghesuiala, cozile de la plata facturilor, de la posta, de la oficialitati, etc de acasa nu sunt normale, ci doar o alegere personala care a degenerat intr-o alegere colectiva?

In drumul meu am vazut case cu ferestre mari, incadrate de flori. Copii alergand prin curti. Oameni care se salutau politicos fara a se cunoaste neaparat.

Culmea este ca dupa ce ca au toate acestea, francezii mai au si timp sa se bucure de ele. In Sercel saptamana de lucru este de 35 ore.

Mai mult. In anii 2000 compania isi redusese foarte mult vanzarile, moment in care a redus numarul zilele lucratoare pe saptamana la 4.

Lucrurile nu s-au schimbat nici astazi; cine sta la service 8,5 ore / zi in primele 4 zile ale saptamanii nu mai trebuie sa vina la munca si vineri.

Banuiesc ca lucrurile stau la fel si prin alte tari civilizate, in care protectia sociala reprezinta mai mult decat doar declaratii electorale.

In aceste conditii, nu inteleg de ce managerii de import francezi si / sau austrieci se plang ca romanii nu prea muncesc.

In loc de 4 zile pa saptamana, noi stam la birou 6 zile.

In loc de 8 ore de munca / zi, pentru noi este de « bon ton » de petrecut la munca 10 ore/ zi. Astfel, in loc de o saptamana de munca de 35 ore, noi contabilizam lejer la un program de 50-55 ore de munca saptamanal.

Totul pe bani considerabil mai putini.

Scriam despre ceva similar si aici.

In loc de case la curte, unde sa ne lasam copiii sa alerge in voie, stam la bloc, ne batem cu vecinii pe locurile de parcare si ne abandonam copiii in fata monitoarelor unde socializeaza virtual cu alti copii la fel de norocosi.

In loc de cumparaturi intr-un Carrefour frantuzesc, mai ieftin si mai aerisit, stam la cozi infernale in hypermarket-uri cu acelasi nume, insa obscen de scumpe unde gasim numai ceea ce ne permite distribuitorul frantuzesc.

Colac peste pupaza, ii plasam pe cei care fac munti de bani de pe urma noastra in cartiere mai de soi (Cartierul Francez, Aviatiei, Dorobanti, etc). Pentru ei viata la bloc, adica acolo unde trai noi, (aia care platesc si muncesc mult mai mult decat ei) este inumana.

Cum am ajuns eu la aceste comentarii ? Incepusem cu lipsa stresului dintr-o frumoasa zi de primavara.

Ce sa-i faci!? Obisnuita …

Petrolul, seismica si matelotii

“Mai baieti, majoritatea dintre voi nu vor lucra in geofizica. Sunt locuri prea putine si prea prost platite”
Lumea geofizicii este privita cand cu romantism (cercetatori cu pletele in vant ce vegheaza la bunastarea planetei), cand cu amuzament (baieti care gasesc apa tinand o cracuta in maini).

In anul V de facultate (2002), imparteam cu tata o garsoniera confort III in Ozana, Salajan, Bucuresti. Asta m-a obligat sa privesc aceasta meserie, caruia ii alocasem deja 5 ani de studii, extrem de pragmatic.

Pe vremea aceeia lucram de 2 ani in cercetare la GeoEcoMar si eram aproape de a-mi lua diploma de inginer geofizician.

Inghesuit de foame, mi-am intrebat timid seful de departament daca ma pot angaja pe bani la institut si, daca da, cam cati bani as putea lua.

Raspunsul a fost “incercam”, iar suma vehiculata a fost de 100 USD! Era insuficient pentru a mananca, nu mai vorbesc plata facturilor. Plata chiriei intra deja in domeniul SF.

Initierea mea in geofizica sub aspect financiar nu s-a oprit aici. Am fost dusi in “practica” la Prospectiuni SA. Acolo, timp de 20 de minute, am primit un discurs pe fuga al unuia dintre directori.

Tanar, cu barba nerasa de multa vreme, omul acela ne-a deschis ochii cu o sinceritate debordanta.

- Mai baieti, majoritatea dintre voi nu vor lucra in geofizica. Sunt locuri prea putine si prea prost platite, ne-a spus.
- Insa nu trebuie sa disperati. Geofizica este o zona multidisciplinara si nu va fi greu sa va gasiti un servici in alt domeniu.

Incepeam sa gasesc tot mai multe similaritati intre mine si Luci, personajul masculin principal din filmul Occident. Acest lucru nu ma facea fericit!

Am facut un raport elementar intre cati bani aveam nevoie sa mananc si cati bani puteam face din geofizica. Mi-am dat seama ca viitorul NU suna bine.

In 2003 am m-am angajat la Citibank Romania unde am inceput sa vand credite persoane fizice. Nu prea a mers. Lumea era prea speriata de dobanda mare – 35%.

Produsul greu vandabil la vremea aceea, combinat cu lipsa accesului la un profil de clienti interesati de credite (incepusera sa apara timid, in general angajatii in agentii guvernamentale platite obscen de mult) m-au facut sa caut din nou alternative de supravietuire.

Am avut astfel tot felul de servicii exotice (postas, alpinst utilitar, facilitator de team building, etc).

(more…)