Category: v1

Vad V1 de la geamul lui GS

E 1 decembrie. Ziua Romaniei, “locul nostru saracu”. Sa ne traiasca si sa dea Dumnezeu sa ne desteptam, noi cei care in ultimul timp doar il populam.

Se fac 6 zile de cand sunt pe GS. Prognoza meteo nu arata bine de loc, va fi mai rau pana cand va fi mai bine. Deocamdata sunt valuri de (numai) 3 metrii. In aceste conditii transferul este imposibil. Continui sa privesc V1 pe geam, printre rafale de ploaie.

Sunt neras si am slabit destul de mult. De cand sunt aici mananc extrem de putin si beau maxim jumatate de litru de apa. Nu credeam ca imi voi mai putea vedea coastele vreodata, insa uite ca inca se mai poate. Daca as scapa si de braul de grasime capatat acum 4-5 ani, as arata ca un adolescent barbos si chelios.

In aceste conditii inca mai am in buzunar pastilele de prevenire a holerei pe care le-am primit la aterizarea in Managua. Mi-e frica ca pe fondul nemancatului, pastilele astea sa nu imi activeze gastrita.

Cum ajuns in stadiul asta? Ca sa intelegeti cred ca cel mai bine ar fi sa va povestesc despre GS.

Este o barca de aprovizionare de ultima generatie, gandita pentr-un singur scop – intrari si iesiri rapide pe mare / ocean. Poate sa transporte combustibil pentru vapoarele ce se alimenteaza din mers, cateva containere si persoane. Puntea principala seaman cu vaporas ce transporta turisti pe Sena.

Exista totusi si diferente intre vaporasele de pe Sena si GS. Toate locurile de pasageri de pe GS sunt prevazute cu centura de siguranta. Hai sa va explic de ce:

GS este o barca de usoara de aluminiu, lunga de 50 de metri si lata de 10 metri. Pescajul este de numai 2 metri. Principala diferenta fata de vapoarele clasice este schimbarea elicelor cu 4 motoare cu jet de apa, la fel cu cele folosite de barcile de viteza. Fiecare motor are cate 2000 de cai putere, adica GS are puterea a 100 de motoare cum sunt cele folosite de masina mea.

In aceste conditii viteza maxima pe care barca o poate dezvolta (cand nu are incarcatura) este de 30 de noduri. Cand este incarcata (nu cu oameni) merge cu 20 de noduri. Pentru a evita raul de mare al pasagerilor in zilele de transfer de personal (vorbim aici de marinari) navigheaza cu “numai” 15 noduri.

Pentru a intelege ce inseamna aceste cifre trebuie sa va spun ca barcile rapide de salvare de pe vapoarele seismice sunt blocate din motive de siguranta la 18-20 noduri viteza maxima.

GS, in modul tranzit, sta mai mult in aer, corpul navei (in afara motoarelor) luand de putine ori contact cu apa!

Toate aceste date impresionate au si ele dezavantajele lor. Constructia extrem de usoara a navei o fac sa fie o frunza in vant pe o mare agitata cum este coasta de est a Nicaragua zilele acestea. Din cauza asta apetitul meu tinde la 0, iar frustarea mea creste continuu.

Insa nu despre asta trebuia sa scriu pe 1 decembrie. Astazi trebuia sa scriu ceva optimist si inaltator. Din fericire nu toti sunt ca mine. Merita citit articolul din Jurnalul: Profesorii plangeau, iar elevii strigau “Traiasca Romania Mare!”

Inchei cu faptul ca mi-e dor de casa si de familie. Dar de ce sa scriu despre lucruri pe care le intuiti deja?!

Lungul drum catre V1

In urma unui preaviz de 24 ore am plecat in data de 24 noiembrie catre Nicaragua. Evident, toate planurile anterioare, care presupusesera cozi pe la Ambasada Indiei pentru VISA, fusesera anulate printr-un simplu email tastat de manageri.

Am plecat ca de obicei cu avionul de 06:00 catre Frankfurt. Dupa 2,5 ore petrecute la nemti, am luat urmatorul avion catre Miami. Randul 52 intr-un Boing 747, adica mai la fund, catre toaletele din spate, acolo unde spatiul destinat pasagerilor a fost calculat pentru copiii pana in 10 ani, nidecum pentru adulti. Te simti cat esti de mare cand trebuie sa mananci alaturi de vecinul tau, iar coatele voastre se ciocnesc regulat. Hotarat lucru, Lufthansa doreste sa ramana una dintre cele mai incomode linii aeriene peste ocean.

Dupa 11 ore de supliciu m-am dat jos in Miami si m-am indreptat catre biroul de emimigrari. Acolo am reusit sa atrag simpatia domnisoarei de la ghiseu cand am raspuns la intrebarea:

- Cati bani lichizi in SUA?

Am raspuns cu:

- 10 USD.

- Poate ar trebui sa fac cinste cu un hamburger, mi-a raspuns domnisoara.

Asa cum fusesem invatat de acasa, nu m-am bazat pe promisiuni desarte ale unei americance in uniforma. Mi-am cumparat singur un sandwich si am continuat sa citesc “O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” scrisa de Neagu Djuvara.

(more…)

2 – 12 septembrie 2009

Acum, la mai bine de 2,5 saptamani de cand sunt la bordul lui V1, entuziasmul mi s-a mai domolit.

M-am lovit de propria ignoranta in ceea ce inseamna fundamentarea teoretica a seismicii.

Nu este o scuza faptul ca au trecut mai bine de 6 ani de cand am terminat facultatea. Nici macar lipsa de har a profesorului care ne-a tinut un curs anost si dezlanat vreme de 2,5 ani nu imi poate fi o circumstanta atenuanta.

Oricum toate acestea apartin trecutului. Prezentul pentru mine reprezinta o sansa de imi face cu adevarat meseria. Acum trebuie sa construiesc totul aproape de la 0 zero. Nu este usor, insa banii pe care ii primesc la inceputul lunii ma motiveaza.

Ca element ajutator la (re)formarea mea teoretica este programul de voie (nu tocmai buna) ce domneste de 1 saptamata pe vapor.

Vremea proasta (valuri de 10 metrii inaltime) ne-au facut sa adunam in graba echipamentul si sa ne ascundem intr-unul din fiordurile norvegiene ce adaposteste micuta localitate Maløy. Ei bine, ne-am ascuns atat de bine incat pentru 2 zile nici macar Internetul prin satelit nu ne-a gasit.DSCN0808

In schimb am avut semnat GSM si am tot vorbit la telefon cu nevasta.

Pentru terminarea proiectului semnat cu Shell ne lipsesc inca 5 zile pline de “impuscat”. Insa devine tot mai evident ca sezonul de seismica in Marea Norvegiei s-a terminat. Putine sunt zilele in care avem valuri sub 2 metrii. Ori acest lucru inseamna un zgomot destul de mare pentru inregistrarile noastre.

In aceste conditii am asteptat cuminti o decizie a baietilor care au painea si cutitul. Evident ca lucrurile la nivel inalt nu sunt atat de simple ca la baza lantului trofic.

CV nu poate sa admita in fata clientului ca cele 5 zile lipsa pentru terminarea contractului inseamna in practica pana la 1 luna pe pozititii in vanatoarea apei linistite. Ii prezinta in schimb regulat clientului prognoza meteo ce atesta clar ca nu putem fi in productie.

Shell, companie de scoala olandeza, adica un negociator feroce, isi fierbe la foc mic contractorul, amanand o decizie finala pana la urmatoarea prognoza meteo care “poate va fi favorabila”.

In aceste conditii echipajul este privat de orice informatii clare, acest lucru incurajand tot felul de zvonuri nefondate despre viitorul nostru in zona.

Nu pot sa nu amintesc in aceasta relatare de pe “front” maniera in care CV isi incepe restructurarile de personal. Ei bine, in urma cu 3 zile fiecare dintre noi a primit un email prin care suntem invitati sa plecam voluntar din companie. Pretul acestei decizii este de 13 luni de salariu platit in avans.

Mai mut decat laudabila aceasta atitudine. Nu pot sa nu remarc diferenta intre actualul angajator si fostul – SLB – care pur si simplu si-a aruncat oamenii in strada la cea mai mica diminuare a profitului.

Ei bine, daca initial CV se plangea ca are un surplus de 20% de angajati, cu acest pachet cred va reusi sa ajunga in deficit de resurse umane. Pana acum mai bine de 20% din colegi au semnat deja aceasta plecare voluntara din firma.

Astazi dimineata am plecat din doc in larg. Este mai ieftin pentru companie sa consume combustibilul necesar deplasarii vaporului decat acostarea in port.DSCN0810

Daca profitul firmei este optimizat, nu acelasi lucru se poate spune si despre confortul nostru. Urmeaza 2 zile cu valuri de 8 metrii. In aceste conditii capitanul nu se departeaza prea tare de tarm fiind gata sa fuga la adapost daca lucrurile se acutizeaza (si ma tem ca acest lucru se va intampla).

Prognoza pentru restul saptamanii arata o usoara ameliorare luni si marti, insa vremea se va inrautatii din nou incepand de miercuri.

Poate clientul nostru va gasi de cuvinta sa admita forta majora impusa de vreme si sa ne permita sa mergem in Aberdeen. De acolo, dupa lucrarile de intretinere la vapor, putem sa ne indreptam catre niste ape mai calde si mai linistite.

26 august-2 septembrie

Conform calendarului a trecut o saptamana de cand sunt pe V1, undeva in largul Marii Norvegiei. Nu stiu insa cand a trecut acest timp.

Am plecat de acasa in dimineata zilei de 26 august. La 04:15 eram pe Otopeni. Aglometatie. Vacanta si romanii plecati la munca umpleau aeroportul.

Am ajuns in Amsterdam, unde, de-a lungul celor 4 ore de asteptare, mi-am cumparat o carte si am mancat ceva.

De aici am zburat catre Trodhelm, un orasel din vestul Norvegiei. Mi-am amintit de colectia lui AR si i-am cumparat niste carti postale.

Nu mi-a fost greu sa imi recunosc noii colegi la casa de bilete. Oameni obositi dupa drumul lung care inca nu se DSCN0786terminase, cu genti CV pe umar. Printre ei se distingea usor grupul de americani ce aruncau cu generozitate comentarii acide despre orice.

Integrarea mi-a fost facilitata de Ali, procesatorul algerian cu care mai lucrasem pe VV in urma cu 1 an.

Dupa 2 ore in acest loc ne-am urcat intr-un avion destul de mic fata de ce eram obisnuit. Elicele i ofereau un aer retro. Surprinzator, nu numai ca am incaput cu totii in el, dar am si decolat.DSCN0791

45 de minte mai tarziu am aterizat in Bronnoysund, un aeroport minuscul situat pe o insula. Circa 1500 de oameni locuiau acolo!

Incredibil, dar acest loc avea 2 terminale! Adica ceea ce nu are Otopeni, un oras ce aduna in “sezon” peste 5 milioane de oameni.DSCN0794

Un autocar ne astepta cuminte la iesire. Ne-am urcat in el si am pornit catre ceea ce norvegieni numesc un camping. Am travesat micul oras care aducea a comuna mai rasarita si care, pe langa pescuit, oferea locuri de munca intr-un din cele mai mari birouri ale Camerei de Comert din Norvegia.

(Stai linistit AR, am luat si de aici carti postale pentru colectia ta)

Am ajuns pe proprietatea campingului, o ditamai cabana plantata in fata unui deal de granit. Marele punct de atractie al zonei era o pestera ce traversa dealul dintr-o parte in alta, fiind cea mai scurta cale catre plaja situate pe celalalt versant.

DSCN0797Temperatura de 12 grade Celsius a apei insa nu a incurajat activitatile de agrement. Dupa cateva fotografii pentru albumul “de razboi” al petrolistilor, am luat o cina scurta si ne-am culcat doborati de oboseala.

Dupa o noapte scurta, am pornit catre helioport, unde am asteptat vreo 8 ore un pilot sa ne duca pe V1. Fereastra temporara de vreme buna este foarte scurta in Marea Norvegiei. Putine sunt zilele in care se poate ateriza pe vapoare, ceea ce face ca atunci cand prognoza este buna, pilotii si elicopterele sa fie suprasolicitate.

Intr-un final apoteotic, am decolat la 16:30. Toti putam costume de protective pentru apa rece si aratam ca niste cosmonauti.

Elicopterul de ultima generatie de fabricatie ruseasca arata in interior ca un autocar. Fiecare avea bancheta lui! Nimeni nu m-a intrebat ce greutate au bagajele. Nu conta. Capacitatea de transport era cel putin dubla fata de “incarcatura”.DSCN0802

Dupa 45 de minute am aterizat pe un vapor ce functiona ca sonda de extractie pentru Statoil, gigantul petrolier scandinav pentru a lua combustibil. Ofiterii de securitate responsabili cu operatiunile de aterizare / decolare erau 2 blonde! Ne-am uitat lung si am intrat in sala de receptive a vaporului.

Am remarcat curatenia si linistea de pe acest vapor. Nu era nicio diferenta intre un service la birou si munca in acest loc!

Incepand cu anii ’80 Marea Nordului a inceput sa fie populate cu astfel de masinarii plututioare. Fara a avea motoare, ci numai ancore de apa ce compenseaza dynamic pozitia vaporului in caz de curenti si vreme rea, aceste adevarata sonde de extractive sunt mult mai eificiente din punctual de vedere al costului de productie, dar mai ales din punctual de vedere al dezafectarii sondei.

Desi pare greu de crezut, costurile de mediu pentru dezafectarea unei sonde de extractive clasica sunt foarte mari. La polul opus, un vapor de extractive este remorcat si pus pe noua pozitie cat ai bate din palme.

Intr-un final al ajuns pe V1. Primele impresii:

Mult mai silentios, mai mult oameni, unele departamente fiind chiar agglomerate si mancare buna.

Spatiul de cazare, ca si facilitatile de distractie nu sunt cele mai bune, insa echipajul pritenos compenseaza acest lucru.

De cand am ajuns aici cu nevasta doar am corespondat; sa ne auzim la telefon nu se poate. Termin programul la 01:00 cand ea doarme de mult. La 12:00 ma trezesc si in mai putin de 45 de minute trebuie sa ma spal, sa mananc si sa imi verific emailul personal.

In restul zilei citesc tot felul de prezentari ce tin de aspectele teoretice ale seismicii, exersez Tango (limbajul de programare al secventei seismice) si UNIX. In paralel trebuie sa ma familiarizez cu maruntisuri gen softuri ce redau grafic tot felul de harti statistici ale datelor achizitionate.

Calauza mea in acest maraton este Ali. Timpul trece repede. Motivatia si dorinta de a profita la maxim de talentatul meu “profesor” ma face sa nu iau pauze foarte des.

Tot acest efort este bruiat de necesitati administrative, gen instructaje de protectia muncii si formulare ce trebuiesc completate in vederea obtinerii vizei pentru Mexic (pe 1 octombrie ar trebui sa ajungem acolo in cadrul unui proiect sinucigaj desfasurat in ape de mica adancime).

Pretul acestui program dupa 12 ore este ca atunci cand ajung in cabina ma prabusesc.

Din fericire acest regim de munca ar trebui sa se termine in 10 zile cand vom ajunge in Aberdeen pentru lucrari de intretinere a vaporului inaintea lungii calatorii catre Mexic.

Hai liberare!