Category: vapoare

Retrospectiv 2

Am schimbat vaporul, am ajuns pe OC. Construit de mai bine de 10 ani, are cele mai moderne sisteme de manipulare a streamerelor, inclusiv dintre cele vazute de mine in WG. Munca devine o placere, iar numarul persoanelor necesare muncii “fizice” scade dramatic. Pacat insa ca aceste solutii nu au fost preluate si de restul flotei, adepta a muschilor de otel si a echipelor numeroase.

Dincolo de tehnologie, cel mai mare progres al lui OC este chiar echipajul. Destul de eterogeni cand vine vorba de nationalitati, oamenii sunt relaxati si mereu zambitori. PM-ul este un norvegian uns cu toate alifiile, gata mereu sa se bata pentru echipaj cu cei care doresc sa taie costuri din birou.

In utima saptamana a turei am aflat de la nevasta de protestele de la Bucuresti. Am inceput sa citesc online ziarele si primele vesti au fost legate de jogging-ul iubitorilor fotbalului alaturi de jandarmi prin centrul vechi al orasului. Ca sa nu pierd momentul istoric, am scris repede postul anterior. Ulterior am inceput sa ma bucur cand am vazut ca imbrancielile protestatarilor erau distribuite egal, indiferent de culoarea politica. Entuziasmul m-a cuprins abia atunci cand am vazut ca dl. Voiculescu (trustul de presa Intact Media) era urat de bine la Universitate. Uite ca tineretul, desi se uita la TV, nu are (inca) creierul spalat. Incercarile televiziunilor si a opozitiei de a confisca protestele au esuat pana acum.

Am ajuns in Olanda. Timpanele permanent excitate de frecventele joase ale zgomotului motoarelor, au devenit dureroase din cauza linistii. Si acum, la aproape 3 zile de aclimatizare cu uscatul, inca simt linistea ca pe ceva alogen, generator de dureri de cap.

Ducandu-ma la analize medicale pentru servici, am primit un dus rece. La ghiseul clinicii de TBC unde trebuia sa imi fac radiografia pulmonara, doamna de 50 de ani care imi completa fisa a devenit foarte defensiva cand mi-a vazut pasaportul. M-a intrebat de ce nu am VISA de Olanda. Nu conta ca era student acolo, ca habar nu avea daca eram sau nu pe teritoriu olandez de mai mult de 3 luni, ca totul era platit de companie, ca eram programat de 3 saptamani pentru aceea analiza. Doamna facea dovada ca nu intelege diferenta intre UE, zona Euro si spatiul Schengen. Mai mult, imi demonstra ca clasa politica olandeza este legitima, isi reprezinta cetatenii. Am scos telefonul, am format un numar, i-am dat telefonul sa vorbeasca cu un coleg olandez, dupa care 2 minute mai tarziu imi terminam analizele.

Interesanta si abordarea medicului olandez care mi-a facut consultul general. Mi-a oferit o cafea cu zahar, am facut o conversatie de complezenta de cateva minute si apoi m-a invitat sa imi ia sange si tensiunea. Probabil ca la ei, din cauza ca se fumeaza mai mult, cofeina si zaharul nu sunt considerate excitatoare. Am impresionat cand in proba de urina nu a fost gasita nicio urma de droguri. Medicul s-a grabit sa zica “Good”.

Nu la fel de bine m-am descurcat cu testul audio. Incep sa pierd frecvente joase pe urechea dreapta, semn ca mediul profesional lucreaza.

Inchis in casa, luptandu-ma cu linistea, incerc sa invat pentru examele care sunt foarte aproape. Nu mai citesc atent presa romaneasca. Ma intereseaza mai mult cum vad strainii evenimentele din Romania. Pe Aljazeera acum cateva zile se facea o legatura intre FMI si actuala criza romaneasca. Din cauza masurilor dure de austeritate impuse de exterior eram vazuti ca victime ale americanilor, urmand sa ne calce pe urme francezii si nemtii. La capitolul glume, intr-un comunicat de presa preluat de toti greii (BBC, Reuters, etc) Boc avea numele de Bloc.

Ulterior, multumita domnilor Ponta si Antonescu, Romania a inceput sa fie promovata ca o dictatura, iar Basescu ca pe un clovn. Mai nou, am inteles ca la TV-ul romanesc reporteri inteligenti si bine intentionati se intreaba retoric daca romanii se (mai) pot autoguverna. Poate din cauza asta ma intreaba lumea de ce nu am VISA de UE, pentru ca unii ma promoveaza ca pe un handicapat social, incapabil sa ia decizii corecte pentru sine.

Viata in Occident nu este tocmai roz. Parca este mai simplu pe vapor. Acolo macar nu ma mai dor urechile.

PS: As plati bani grei sa vad continuarea filmului Occident al lui Cristian Mungiu (film facut in 2002 pentru generatia Coca-Cola). Poate un cinefil sau pur si simplu un curios ca mine face o cauza pe facebook in acest sens.

Completare: Cineva a facut o cauza in acest sens. Mai multe aici.

Retrospectiv 1

La doua zile dupa ce am ajuns acasa am primit o insiintare pe emailul de serviciu ca voi fi transferat pe OCH.

De cand am primit vestea si pana am pus piciorul pe noua carcasa metalica timpul a trecut repede. Ocupatiile simultane de student, sot si tata m-au tinut in priza in scurta mea “pauza” de 4 saptamani avuta la dispozitie.

Am citit tot felul articole legate de rezolutie seismica, am dat si am luat doua examene, am fost sora medicala si doica doua zile (si doua nopti) cand s-a imbolnavit nevasta. Am dormit putin, iar crestetul capului este acum si mai aerisit de la stresul la care a fost expus.

Am avut timp pana si sa citesc stiri si articole despre politica si economie romaneasca si internationala. M-am cufundat (atunci cand am putut) in profunda ingrijorare colectiva a pierderi suveranitatii tarii in fata unificarii politicilor bugetare ale membrilor UE si am citit cu placere unele articole generate de ziua de 1 decembrie  despre ce mai inseamna dragostea de tara in ziua de astazi.

Exista un pret care trebuie platit cand vrei (sau trebuie) sa faci lectura si sa ai grija de familie: nu mai ai timp de altceva. In afara de drumul de 20 de minute de “acasa” pana la scoala si inapoi si de plimbarea de seara cand ii aratam lui M. ratele si lebedele de pe canalele Delft-ului si avioanele care se pregateau sa aterizeze in Amsterdam nu am iesit din casa. Ba nu, mint. Ma mai duceam la supermarket sa fac cumparaturi ca sa fie mereu frigiderul plin.

Desi am iesit la carciuma numai de doua ori, se pare ca in ultimele 5 luni am castigat circa sapte kilograme in plus. Exista o mica speranta ca poate cantarul vaporului este stricat, insa chiar si asa semnalul de alarma trebuie tras.

Am ajuns pe noul vapor exact in perioada cand avea loc schimbarea managementului maritim. Pentru prima oara dupa multa vreme, nu mai lucrez cu echipaj maritim norvegian, ci francez. Victimele colaterale ale acestei schimbari au fost un pulover de lana primit cadou de la nevasta si o parte din lenjeria mea intima. Primul a disparut miraculous din vestiar, probabil intr-o geanta a celor multi care plecau acasa, cea de-a doua parte fiind luata intr-un exces de zel si entuziasm francez din spalatorie si aruncata la gunoi. Cineva a presupus ca hainle mele apartineau fostului echipaj si fusesera uitate acolo, asa ca s-a grabit sa faca curatenie la noul loc de munca.

Zilele astea m-au adus pe tarmul Antaliei, un loc care stiam ca este popular pentru europeni si rusi. Ajuns acolo am inteles de ce: munti inalti chiar langa apa, preturi decente, servicii bune. Turismul insa poate fi afectat in viitor; Antalia se pregateste de foraje marine pentru petrol.

Aproape a mai trecut un an.

M-am barbierit

M-am barbierit. Pentru asta nu am folosit lama, ci masina de tuns data pe numarul 0.

De fiecare data cand o tin in mana imi amintesc cum acum 5 ani, atunci cand am cumparat-o, am fost dezamagit de ea. Motorul nu facea fata parului meu inca des. De cand am chelit insa sunt foarte multumit; motorul merge brici si o pot folosi si post de masina de barbierit.

Privind in oglida am vazut o figura mai tanara, oarecum familiara. De fiecare data cand o revad, figura asta ma intriga. In spatele ei bate o inima care de mult nu mai simte tinereste; ma simt ca un impostor care se preface inocent, insa de fapt este uns cu toate alifiile.

Primenirea mea la fata este justificata; plec peste o zi de pe vapor catre casa mea temporara, Olanda, via Paramaribo, Surinam.

Mi-am dorit mult sa ajung pe uscat. Acum insa, inainte de plecare, nu mai sunt atat de sigur. De pe mare sa plonjez intr-o alta mare de probleme?

Poate totusi este mai bine sa fiu mereu pe “mare”. Ma voi degrada mai repede si voi atinge un echilibru intre aspectul exterior si sentimentul interior. Ma voi putea elibera de impostura si nu voi mai tresari cand ma voi privi in oglida.

In afara timpului

Mi-a spus nevasta ca a pus cauciucurile de iarna la masina. “Deja?”, am intrebat surprins.

Stiam ca suntem in noiembrie si ca teoretic iarna a venit. Insa anul acesta, lucrand numai la tropice, conceptul de anotimp rece s-a dezbracat de semnificatie.

Ma simt ciudat sa fiu mereu in afara realitatii concrete, sa pot vizualiza universul celor de acasa doar prin prisma vestilor venite prin telefon si email.

Privarea asta voluntara de libertate, atunci cand nu faciliteza lungi perioade de introspectie, ma obliga la exercitii de imaginatie. Gandesc, deci exit. De aceia consider ca am viata personala si pe vapor. Atata doar ca daca la exterior apa este mereu linistita, asta nu inseamna ca inauntru meu nu este uneori furtuna.