Category: viata de cartier

Haiducie vs tiganie

Aceasta paralela de comportament si atitudine sociala a inceput sa ma framante cu mai bine de 10 zile in urma, ca rezultat al unei introspectii asupra pozitionarii mele fata de lumea din jur.

Am cautat in DEX Online definitia pentru tiganie si haiducie. Imediat premizele scrierii unui eseu pe aceasta tema au devenit extrem de generoase.

ȚIGĂNÍE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

HAIDUCÍE s. (pop.) vitejie, voinicie, (reg.) tâlhărie.

Inca de la inceput vedem ca ne este mai usor sa descriem tigania decat haiducia. Este logic si firesc acest lucru pana la urma: ne-a urmarit in trecut, ne marcheaza prezentul si ne va domina viitorul.

De asemenea, asa cum reseie din DEX, dar mai ales din cotidian, vedem ca tigania nu este specifica unei etnii sau clase sociale, ci este un tip de comportament adoptat de tot mai multi cetateni ai Romaniei. Ma hazardez sa spun ca in curand tot mai mult expati se vor adapta stilui nostru preferat de comunicare si vor face tiganie in engleza, germana, olandeza, turca, araba sau rusa. Intentionat am lasat la urma vorbitorii de franceza, italiana sau spaniola. Latini ca si noi, ei sunt solul cel mai fertil pentru ducerea tiganiei la noi culmi ale progresului in spatiul carpato-danubiano-pontic.

La polul opus, haiducia este o deprindere de Ev Mediu din Principatele Romane (in special in Oltenia, locul cel mai prolific in a produce haiduci celebrii in perioada 1560-1860) care a ajuns la noi prin prisma izvoarelor istorice (mai mult sau mai putin obiective).

Ulterior am cautat tot in DEX Online definitia data celor care sunt in spatele acestui comportament / stil de comunicare.

ȚIGÁN, -Ă, țigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă.

HAIDÚC, haiduci, s. m. 1. Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci; haramin.

Despre identificarea tiganilor nu am sa insist prea mult. Sunt foarte usor de recunoscut si, conform statisticilor demografice, in maxim 20 de ani vor deveni majoritari in Romania.

Identificarea haiducului modern devine insa dificila in actuala libertate de exprimare (si nu rareori de actiune) adusa de democratia noastra balcanica. Este greu in actualele conditii de balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot sa identificam pe cei ce comit vitejii, voinicii sau tâlhării.

Din acest motiv am cerut unor prieteni sa ma consilieze daca mai exista sau nu haiduci in Romania zilelor noastre, si daca da, cum poti fi ei descrisi, astfel incat sa stabilim, daca putem, o linie de demarcatie intre haiducie si tiganie.

(more…)

Tema de gandire

Am lansat prietenilor mei mai bine ancorati in realitatea cotidiana o tema interesanta de gandire: care este linia de demarcatie in Romania de astazi intre haiducie si tiganie.

Orice comentariu pertinent m-ar ajuta sa imi intregesc imaginea asupra acestui subiect si sa scriu un post despre asta.

Reintoarcerea inspiratiei

BD imi trimite regulat tot felul de emailuri ce descriu drama barbatului incatusat de viata alaturi de tovarasa de drum. Astazi mi-a trimis unul nou numit “Helanca” ce descrie povestea unui barbat ce in tinerete era un motociclist inrait, purta numai tricouri negre, blugi crestati, cizme de motociclist si avea parul lung. Intervine ceasul rau cand se insoara cu cea care il place asa cum e. Decizia este luata dupa ce ea ii declara “Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat de… macho, indraznet si… liber“.

Urmeaza 12 ani de numeroase concesii prin care femeia ii cere barbatului ei sa renunte la elementele lui definitorii, elementele seductiei intiale, batalii numeroase pierdute in “oceanul ei de lacrimi”, ce au drept rezultat trasformarea tanarului nostru intr-un un pampalau asuprit, care se simtea naspa si avea parul scurt.

Urmeaza momentul care confirma (a cata oara) faptul ca femeia nu stie niciodata ce vrea in viata. Pampalaul este parasit cu urmatoarele cuvinte: “Nu te mai iubesc, te-ai schimbat atat de mult. Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata.

Acest email care nu aduce nicio perspectiva noua asupra relatiilor de durata femeie – barbat m-a facut sa iau telefonul si sa imi sun prietenul.

Discutia se abate destul de rapid de la fagasul initial si ajungem sa vorbim despre jurnal acspot. BD ma acuza ca am devenit un pesimist steril, care nici macar nu are argumente pentru starea lui de spirit, intrat in criza de subiecte. Ma previne ca in aceste conditii traficul (oricum modest) al jurnalui meu va tinde la 0.

Argumentul meu pentru schimbare este inregimentarea mea intr-o rutina teribila: munca pe vapor si reducerea universului meu la sfera familei.

- Exista speranta, lucrurile se pot corecta, mi-a spus BD. Trebuie doar sa iesi din casa, sa mergi pe strazile Bucurestiului si inspiratia te va lovi. In Romania se intampla mereu ceva menit sa te puna pe ganduri (negre).

Va trebui sa avem o sesiune bahica in care sa discutam despre cotidian. Voi inlocui atmosfera bahamiana cu cea damboviteana. Oare vor urma texte mai optimiste? Intuiesc ca vor fi doar mult mai amuzante (a se citi absurde).

Protectia mediului prelungeste agonia!

natural
desen realizat de epimirand
 

In trecut Romania era mustrata sever vis-à-vis de integrara in UE la 2 capitole majore: sistemul juridic si protectia mediului. A fost o perioada in care erau angajati pe banda tineri absolventi in respectivele ministere de resort.

Timpul a trecut si marii “investitori” care au preluat companiile nationale romanesti au inceput sa faca legea in Romania. Astfel UE a inchis ochii la capitolul justitie in Romania.

La mediu singurele “succese” notabile au fost perseverenta autoritatilor statului de incuraja furtul padurilor si vanzarea lemnului pe bambilici si ingnorarea societatii civile prin incercari de resurscitare a proiectului Rosia Montana.

In prezent, criza aduce la mediu, dupa taieri salariale de 25%, si restructurari masive. Asta da protectie sociala: te aclimatizeaza cu bani mai putini ca sa poti supravietui un pic mai mult doar cu banii de somaj.

In aceste conditii am putea crede ca dificultatile prin care trece ministerul mediului s-ar traduce intr-o degringolada ecologista. Nimic mai fals! In mediul urban criza aduce neasteptate implicari ale cetateanului in protejarea mediului inconjurator.

In ultimele dimineti am vazut tot mai multi romani trecuti de a doua tinerete preocupati de segregarea gunoiului menajer. Cautand avizi in tomberoane, selectau cu grija in pungi de plastic de indelungata folosinta cutii de aluminiu de bere si bauturi racoritoare. De asemenea, orice metal mai greu la propriu era depus cu evlalvie in carucioare pregatite sa fie duse la centrele specializate de colectare.

Dragi guvernanti cititi si madriti-va! Nicaiesti in UE nu mai gasesti o asemenea dedicatie la segregarea gunoiului ca in Bucuresti. Sa nu mai plecati rusinati capul cand va trag de urechi europenii pe probleme de mediu. Povestiti-le cu mandrie ce au ajuns sa faca unii bucuresteni ca sa supravietuiasca!